MONOCROMÍE, monocromii, s. f. 1. Procedeu de pictură sau de tipar care constă în folosirea unei singure culori; predominare a unei culori într-un tablou. 2. Reproducere într-o singură culoare. – Din fr. monochromie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOCROMÍE ~i f. Procedeu pictural de folosire a unei singure culori la executarea unei lucrări. /<fr. monochromie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOCROMÍE s.f. 1. Procedeu utilizat în pictură prin care se folosește o singură culoare. 2. Reproducere într-o singură culoare. [Gen. -iei. / < fr. monochromie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOCROMÍE s. f. 1. însușirea a ceea ce este monocrom. 2. procedeu de pictură sau de tipar în care se folosește o singură culoare. (< fr. monochromie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monocromíe s. f. (sil. -cro-), art. monocromía, g.-d. art. monocromíei; pl. monocromíi, art. monocromíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink