MONOCROMATÓR, monocromatoare, s. n. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din fr. monochromateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOCROMATÓR ~oáre n. Aparat pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. /<fr. monochromateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOCROMATÓR s.n. (Fiz.) Dispozitiv pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. [< fr. monochromateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOCROMATÓR s. n. dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. (< fr. monochromateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monocromatór s. n. (sil. -cro-), pl. monocromatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink