MONOCRISTÁL, monocristale, s. n. Cristal cu atomii și moleculele dispuse într-o rețea cristalină spațială neîntreruptă. – Din fr. monocristal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOCRISTÁL s.n. Cristal unic, cu atomii și moleculele dispuse într-o rețea cristalină neîntreruptă. [Cf. fr. monocristal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOCRISTÁL s. n. cristal mic, cu atomi și molecule dispuse într-o rețea cristalină neîntreruptă. (< fr. monocristal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monocristál s. n. (sil. -cris-), pl. monocristále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink