ALÁC s. n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. alakor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALÁC ~ce n. Specie de grâu care se cultivă în regiunile de munte. /cf. ung. alakor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALÁC s. (BOT.; Triticum monococcum) (reg.) tenchi, secară-albă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alác, s. m. – Specie de grîu foarte rezistentă. Origine obscură. Pare a proveni indirect din lat. alica, prin intermediul unei forme asemănătoare celei care a dat álaga în sp. (lat. *alaca, cf. Corominas, I, 75), însă der. este dificilă. În general se admite că etimonul pentru rom. este mag. alakor (Cihac, II, 475; Densusianu, Rom., XXXIII, 273; REW 337; Pascu, R. crit., VII, 66; Gáldi, Dict., 170); dar în mag. este cuv. străin (Drăganu, Dacor., VII, 201), probabil rom. (Edelspacher 8). Și mai îndoielnică este legătura cu alb. akuë (Hasdeu 667). Philippide, II, 696, sugerează alb. lakër „verdeață”, din gr. λάϰανον.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

alác s. n., (spice) pl. aláce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink