MONOCITÓZĂ, monocitoze, s. f. (Med.) Boală caracterizată prin creșterea monocitelor din sânge. – Din fr. monocytose.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONOCITÓZĂ s.f. (Med.) Creșterea numărului monocitelor din sânge. [< fr. monocytose].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONOCITÓZĂ s. f. creștere a numărului monocitelor în sânge. (< fr. monocytose)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
monocitóză s. f., pl. monocitóze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONOCITÓZĂ (‹ fr.) Creșterea numărului de monocite (peste 12% din numărul de leucocite din sânge) în diverse stări infecțioase, mai ales în mononucleoza infecțioasă. Se mai numește și mononucleoză.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink