MONAHÍSM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie¹. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MONAHÍSM n. Stare de monah. /monah + suf. ~ism
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONAHÍSM s.n. Starea, viața, calitatea de monah. ♦ Instituția călugăriei. [< fr. monachisme, după monah].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONAHÍSM s. n. 1. starea, viața de monah. 2. instituția călugăriei. (< fr. monachisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONAHÍSM s. v. călugărie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monahísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

monahísm s. n. 1. Stil de viață evanghelică consacrată rugăciunii, contemplației și ascezei, în retragere de lume și în deplină ascultare față de un părinte duhovnicesc; călugărie. ◊ Monahism eremitic (sau anahoretic) = formă de monahism practicată prin retragerea totală, solitară de lume, în chilii individuale numite schituri sau ermitaje, pentru practicarea ascezei și pocăinței. ◊ Monahism chinoval (sau cenobitic) = viață comunitară organizată într-o m-re. 2. Instituția călugăriei. – Din monah + suf. -ism.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink