4 intrări
61 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (11)
- relaționale (10)
- etimologice (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
- argou (3)
- altele (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOMIȚĂ2 s. f. v. moimiță.
MOMIȚĂ1, momițe, s. f. (Pop.) Ganglion. ♦ Spec. Glandă de la pieptul și de la gâtul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri. – Din bg. momica.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOMIȚĂ1, momițe, s. f. (Pop.) Ganglion. ♦ Spec. Glandă de la pieptul și de la gâtul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri. – Din bg. momica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
momiță1 sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~țe / E: bg момица] 1 (Pop) Ganglion. 2 (Spc; mpl) Glandă sau ganglion de la gâtul sau de la pieptul anumitor animale, din care se prepară anumite feluri de mâncare. 3 (Reg; lpl) Măruntaie (1) de vită. 4 (Reg; lpl) Icre. 5 (Reg) Bubă. 6 (Reg) Eczemă. 7 (Pfm) Testicule.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
momiță3 sf vz moimiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
momiță2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Nob) Momeală (1). 2 (Îe) A umbla cu chichițe și -țe A înșela.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOMIȚĂ3 s. f. v. moimiță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOMIȚĂ2, momițe, s. f. (Mai ales la pl.) Glande de la pieptul sau de la gîtul vitelor, din care se prepară anumite feluri de mîncare. Venea lumea din mahala... pentru fleici și momițe. PAS, Z. I 171.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOMIȚĂ1 s. f. v. maimuță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
momiță f. Mold. maimuță: vr’o momiță sau vr’un urs AL. [Vechiu-rom. moimiță, diminutiv din moimă, maimuță = ung. MAJOM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) momíță f., pl. e (bg. momici). Munt. Glandă (mură) din josu gîtuluĭ la mel saŭ la vițel, care pentru uniĭ e o mîncare delicată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) momíță, V. maĭmuță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAIMUȚĂ, maimuțe, s. f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții. – Cf. ngr. maimú, tc. maymun.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAIMUȚĂ, maimuțe, s. f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții. – Cf. ngr. maimú, tc. maymun.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MOIMIȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momiță s. f.] – Moimă + suf. -iță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOIMIȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momiță s. f.] – Moimă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POAMĂ, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al pomilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafidă. ♦ Viță-de-vie. ♦ (La pl.) Coacăz. 4. Fig. Persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu. ♦ Femeie imorală, ușuratică, stricată. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-câinelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momiței = vuietoare; poamele-mâței = arăriel; poame-de-pământ = cartof. – Lat. poma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
maimuță sf [At: PRAV. 91 IV: (reg) măi~, măie~, mămuiță / Pl: ~țe / E: mgr μαίμοῦ, tc maymun] 1 Animal tropical cu conformație exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligent și sociabil, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. 2 (Reg; îe) A fi în anii ~ței A fi bătrân și senil. 3-4 (Fam; dep) Persoană (urâtă sau) care obișnuiește să imite gesturile altora. 5 (Arg; înv; mpl) Prostituată. 6 (Reg) Joc de copii în care jucătorii trebuie să reproducă gesturile conducătorului lor. 7 (Reg) Sperietoare pentru holde.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măiemuță sf vz maimuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măimuță sf vz maimuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mămucă2 sf vz maimuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mămuiță sf vz maimuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moimă2 sf [At: VAIDA / Pl: ~me / E: nct] (Reg) Umflătură dureroasă, mai ales la gât sau la subsuori Si: (reg) bolfă, boșoalcă, uimă Vz maimucă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moimiță sf [At: CANTEMIR, IST. 49 / V: mom~, (înv) ~mâță / Pl: ~țe / E: moimă1 + -iță] 1 (Îvr) Maimuță (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAIMUȚĂ, maimuțe, s. f. Mamifer din ordinul primatelor, cu structura corpului asemănătoare cu cea a omului, posedînd un deosebit spirit de imitație; trăiește mai ales prin pădurile tropicale și ecuatoriale. Maimuța, agățată c-o labă de balustradă, făcea acrobații. BART, E. 85. – Variantă: (Mold.) momiță (ALECSANDRI, T. I 116, CONACHI, P. 276) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
om-maimuță s. m. ◊ „Un om-maimuță în Spania zilelor noastre? Locuitorii satului Villen din regiunea Alicante au prins, la poalele munților Sierra del Aguila, o creatură dotată cu o putere musculară deosebită, înalt de 1,25 m. Nu vorbește, se hrănește cu ierburi și rădăcini de plante și doarme în pomi.” R.l. 11 IV 72 p. 6. ◊ „Graficianul B.H. a fost calificat de o revistă franceză ca «al doilea tată al lui Tarzan». H. este cunoscut pentru pasiunea cu care s-a dedicat ani de zile ilustrării aventurilor trăite de omul-maimuță.” R.l. 4 VI 74 p. 6 (din om + maimuță)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MAIMUȚĂ ~e f. 1) Mamifer superior din ordinul primatelor, cu configurația corpului asemănătoare cu cea a omului, care trăiește în Asia, Africa și America de Sud. 2) fig. depr. Persoană care obișnuiește să imite pe alții. 3) depr. Om urât. [G.-D. maimuței] /<ngr. maimú, turc. maymun
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maimuță f. 1. animal cuadruman, foarte mlădios si sprinten, care seamănă mult cu omul (Simia); 2. om foarte urît; 3. fig. cel ce imitează gesturile, faptele sau apucăturile cuiva. [Macedo-român maimun = turc. MAYMUN: maimuță e un diminutiv propriu Munteniei: v. momită].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
maĭmúță f., pl. e (ngr. maĭmú, d. turc. [d. pers.] maĭmun; alb. maĭmún, sîrb. mojmun, mojmunica, cr. muna, munica, bg. maĭmuna, ung. majom; it. mammóne, și monna, pv. vfr. maimon, sp. pg. mono, fem. -na). Vest. Un mamifer care seamănă cu omu (dar mult maĭ urît), acoperit de păr peste tot (afară de față), ca: orangutanu, gorila, cimpanzu, gibonu, macacu,magotu, uistiti ș. a. Fig. Imitator ridicul. Om foarte urît (V. coșcodan). – În est momiță și (maĭ des) moníță, vechĭ móĭmă și moĭmiță. În Trans. măĭmúță și -úcă (pl. ĭ), în Ban. și -úc (masc.). – Maĭmuțele pot apuca și cu mînile, și cu picĭoarele și-s foarte îndemănatice; sistema lor dentară e aproape completă. Afară de unele maĭmuțe marĭ, nu-șĭ fac culcușurĭ. Există foarte multe speciĭ de la talia cea maĭ mică pînă la înălțimea omuluĭ. În ainte locuĭaŭ și pin Eŭropa, unde azĭ nu se maĭ află de cît la Gibraltar. Încolo, locuĭesc pin țările tropicale. Aŭ de ordinar un puĭ, rar doĭ, pe care-ĭ ĭubesc foarte mult. Cu toate că-s inteligente și sociabile, îs foarte leneșe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măĭmúță, V. maĭmuță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
móĭmă, moĭmîță, V. maĭmuță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
momiță (ganglion; produs de măcelărie; maimuță) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. momiței; pl. momițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
momiță (ganglion, produs de măcelărie) (pop.) s. f., g.-d. art. momiței; pl. momițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
momiță (anat.) s. f., g.-d. art. momiței; pl. momițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maimuță s. f., g.-d. art. maimuței; pl. maimuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moimiță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. moimiței; pl. moimițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
maimuță s. f., g.-d. art. maimuței; pl. maimuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moimiță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. moimiței; pl. moimițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
maimuță s. f., g.-d. art. maimuței; pl. maimuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moimiță s. f. (sil. moi-), g.-d. art. moimiței; pl. moimițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maimuță
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
maimuță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOMIȚĂ s. v. ganglion.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
momiță s. v. GANGLION.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAIMUȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) moimă, (Ban. și Transilv.) maimucă, (înv.) simie. (Gorila este o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MAIMUȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, momâie, prostituată, sperietoare, târfă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOMIȚE s. pl. (ANAT.) (pop.) mure (pl.). (~ la grătar.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POAMA-MOMIȚEI s. v. vuietoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MAIMUȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) moimă, (Ban. și Transilv.) maimucă, (înv.) simie. (Gorila este o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
maimuță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. MOMÎIE. PROSTITUATĂ. SPERIETOARE. TÎRFĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
momițe s. pl. (ANAT.) (pop.) mure (pl.) (~ la grătar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poama-momiței s. v. VUIETOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
momiță (momițe), s. f. – Ganglioni de animale din care se pregătesc mîncăruri. Bg. momici (Candrea; Conev 90). Der. din sb. micina „tumoare” (Cihac, II, 202) nu pare posibilă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
maimuță (maimuțe), s. f. – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuță. – 3. Femeie ușoară. – Var. (Mold.) momiță, (înv.) moimiță, moniță, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuță, (înv.) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. Tc. (arab.) maimun (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), cf. ngr. μαϊμοῦ, bg. maimuna, sb. maimun, it. mammone, v. fr., prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă șovăire, este maimuță, care pare der. din ngr. Atestat din sec. XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Der. maimuți, vb. (a imita); maimuțări, vb. (a imita); maimuțărie (var. maimuțăreală), s. f. (imitație ridicolă, contrafacere, simulacru); momiți (var. monițări), vb. (Mold., a imita); măimui, (înv., a imita); momițărie (var. monițărie), s. f. (Mold., imitație); maimuțăresc, adj. (ca de maimuță).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MOMIȚĂ, momițe, s.f. (În special la pl.) Glande situate în zona pieptului și a gâtului la animale tinere; în gastronomie, momițele de vițel și cele de miel sunt utilizate pentru realizarea de preparate rafinate.
- sursa: DGE (2003)
- adăugată de gal
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MAIMÚȚĂ (< ngr., tc.) s. f. 1. Subordin de mamifere din ordinul simienilor, cu corpul lung de la 15 cm până la 2 m, cu labele membrelor anterioare și posterioare prehensile, terminate cu unghii, cu capacitate craniană de cel mult 800 cm3 și cu fața fără păr, expresivă, fruntea și barba teșite, ochii cu vedere binoculară; inteligente și sociabile, în general vegetariene (ex. gorila, urangutanul, cimpanzeul). Duc o viață în colectivitate, mai ales arboricolă și diurnă, având un sistem ierarhic de subordonare; folosesc diverse mijloace de comunicare (sunete, mimică, gesturi). Trăiesc în Asia, Africa și America de Sud, fiind cunoscute peste 150 de specii. 2. Fig. Om care împrumută gesturile, atitudinile altora.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
coadă de maimuță expr. (glum.) simbolul utilizat în codificarea adreselor de email.[1]
- Nu este argotic, desemnează în jargonul (vorbit) computeristic caracterul „a rond”. — Alexutsu
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
maimuță, maimuțe s. f. 1. (peior.) persoană foarte urâtă. 2. persoană care obișnuiește să-i imite pe ceilalți. 3. prostituată. 4. (intl.) servietă / geantă / valiză ca obiect al unui furt.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
salt la maimuță! expr. (intl.) fură din bagajul acela!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAIMUȚĂ s. f. 1. Animal tropical cvadruman, cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului și cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. Maimuțile... sînt acolo făr-de samă de multe. HERODOT (1645), 269. Viu îl băga într-un sac, și într-acel sac bagă și un dulău și un cucoș și o năpârcă și o moimă (maimuță MUNT.). PRAV. 91. Venea împăratului corabie de la Tarsis de aur și de argint și de dinți de elifand și de maimuțe și pietri cioplite și necioplite. BIBLIA (1688), 2521/5. Iară maimuța au sărit de au apucat fărîma de carne (cca 1705). GCR I, 354/4, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF. Fiecare turc avînd pe umeri sau pe cealma cîte o pisică, o maimuță sau un coroi. GHICA, S. 323. Trimise la maimuță, vestită vrăjitoare... ALEXANDRESCU, M. 328. Maimuța, agățată c-o labă de balustradă, făcea acrobații. BART, E. 85, cf. 347. Stihia nu te cruță, Ca-n vremea cînd, lipsindu-i și luntre și lopeți, Omul era bolnava și palida maimuță. ARGHEZI, VERS. 48. Tremur aici ca maimuța de azi de dimineață din cușcă, stingheră și tristă. DEMETRIUS, A. 352, cf. 176. Veni înaintea Ziditoriului și măiemuța, și Făcâtoriul zisă cătră dînsa: tu să aibi numai chip ca omul, dară să nu fii om. POP., ap. GCR II, 358, cf. ALR SN III h 686. Omul ca o maimuță, ce vede la altul, aceea și el face. ZANNE, P. II, 376, cf. 79. La beție omul este pisică, maimuță și la urmă porc. id. ib. III, 469. Frumusețe de maimuță, se zice în bătaie de joc unei femei urîte. id. ib. II, 568. ◊ Expr. (Regional) A fi în anii maimuței = a fi bătrîn, ajuns în mintea copiilor. ZANNE, P. IX, 655. 2. (Familiar) Epitet depreciativ pentru o persoană urîtă sau care obișnuiește să imite gesturile altora. Cf. COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., PAMFILE, J. II, 152.3. (Argotic, mai ales Ia pl.) Femeie de moravuri ușoare; prostituată. Cf. BUL. FIL. II, 206, VII-VIII, 255, GR. S. VII, 118. 4. (Regional) Numele unui joc de copii în care jucătorii trebuie să reproducă gesturile conducătorului lor. Cf. PAMFILE, J. II, 72. 5. (Regional) Momîie (pentru holde) (Ghilad-Timișoara). ALRM SN I h 33. – Pl.: maimuțe. – Și: (regional) măimúță (ALR SN M B 686), măiemúță (ib.), mămuíță (ib.) s. f. – Probabil din m-gr. μαïμοῦ, tc. maymun.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂIEMUȚĂ s. f. v. maimuță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂIMUȚĂ s. f. v. maimuță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂMUÍȚĂ s. f. v. maimuță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOIMIȚĂ s. f. (Învechit și regional) Maimuță (1). Veri mîinile omului ar fi la moimîță, veri obrazul moimîții la arap. CANTEMIR, IST. 49, cf. id. HR. 7, 300. Nefton. . . este pentru dînșii aceea ce-i pentru noi o moimiță. CONACHI, P. 276, cf. ALR SN III h 686/605. – Pl.: moimițe. - Și: momíță (GCR II, 121/3, HELIADE, O. I, 131, ALECSANDRI, T. I, 116, HOGAȘ, H. 61, ALR I 786/370, ALR SN III h 686), (învechit) moimîță s. f. – Moimă1 + suf. -iță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: moi-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
momiță, momițesubstantiv feminin
- 1. Ganglion. DEX '09 DEX '98sinonime: ganglion
- 1.1. Glandă de la pieptul și de la gâtul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mure
- Venea lumea din mahala... pentru fleici și momițe. PAS, Z. I 171. DLRLC
-
-
etimologie:
- momica DEX '09 DEX '98
maimuță, maimuțesubstantiv feminin
- 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Maimuța, agățată c-o labă de balustradă, făcea acrobații. BART, E. 85. DLRLC
-
- 2. Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- maimú DEX '98 DEX '09
- maymun DEX '98 DEX '09
moimiță, moimițesubstantiv feminin
- 1. Maimuță. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: maimuță
etimologie:
- Moimă + sufix -iță. DEX '09 DEX '98
poama-momițeisubstantiv feminin articulat
- 1. Vuietoare. DEX '09sinonime: vuietoare