MOLURĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt folosite în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură.

molură sf [At: DR. V, 381 / Pl: ~ri / E: cf mălură] 1 Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori galbene, ale cărei fructe sunt utilizate în medicină Si: anason-mare, anason-dulce, anason-nemțesc, chimen-dulce, secărea-de-grădină, (reg) molotru (6) (Foeniculum vulgare). 2 (Bot; îc) ~ra-bălții Peniță (Myriophyllum spicatum și verticillatum) corectat(ă)

MOLURĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură.

MOLURĂ, moluri, s. f. Plantă aromatică originară din sudul Europei, cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sînt mult întrebuințate în medicină (Foeniculum vulgare J.

MOLURĂ ~i f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori galbene dispuse în umbele, din ale cărei semințe se obține un ulei eteric folosit în medicină și parfumerie. /cf. mălură

molură f. plantă aromatică cu fructe lungărețe (Foeniculum). [Cf. molotru].

mólură, V. mălură.

CHIMEN sbst. 🌿 1 Plantă cu flori albe sau roșiatice, ale cărei fructe, niște semințe lungărețe și încovoiate, se întrebuințează, ca mirodenie, la prepararea brînzei, a cornurilor cu sare, a unui rachiu dulce. etc. (Carum carvi) (🖼 1111) ¶ 2 = CORIANDRU ¶ 3 CHIMEN-CÎINESC = COCOȘEI-DE-CÎMP ¶ 4 CHIMEN-DULCE = MOLURĂ ¶ 5 CHIMEN-NEGRU = NEGRILICĂ [ngr. κύμινου].

❍FINCEN sbst. Trans. 🌿 = MOLURĂ.

mălură f., pl. ĭ (cp. cu ngr. mélurĭ, gărgăriță care roade cerealele). O boală a cerealelor produsă de o cĭupercă parazită (tillétia). – Un grăunte de grîŭ atacat de mălură e ceva maĭ întunecat la coloare, ĭar cînd îl strivim, ĭese un praf negru care pute a pește împuțit și care se compune din sporiĭ cĭuperciĭ. Ca să ferim grînele de această boală trebuĭe să le punem într’o soluțiune de sulfat de cupru de 2 saŭ 3% în ainte de a le semăna. Mălura bălțiĭ, peniță, o plantă (V. peniță). La Boc. și Cdr. mălúră. Și mólură (saŭ molúră?). V. și molotru și tăcĭune.

molură (plantă) s. f., g.-d. art. molurii; pl. moluri

molură s. f., g.-d. art. molurii; pl. moluri

molură s. f., g.-d. art. molurii; pl. moluri

molură (moluri), s. f. – Varietate de chimion (Foeniculum vulgare). Origine necunoscută. Legătura cu mălură (Scriban) pare îndoielnică.

FOENICULUM Mill., MOLURĂ, FENICUL, fam. Umbelliferae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 4 specii, erbacee, bienale sau perene, glaucescente, aromatice, foarte înalte, cilindrice, cu tulpini noduroase în dreptul inserțiunii pețiolurilor. Frunze, în general alterne, cu vagine dezvoltate, amplexicaule, palmat-penat-sectate. Flori galbene (5 sepale cu dinți slab conturați, 5 petale rotunjite și rulate, 5 Stamine, lipsite de involucru și involucel) dispuse în umbele. Fructe aproape cilindrice.

SESELI L., SESELI, MOLURĂ DE MUNTE, SMEOAIE, fam. Umbelliferae. Gen originar mai ales din Europa, cca 58 specii, erbacee, bienale sau perene, mici sau mijlocii. Frunze verzi-albăstrui, de 2-3 ori penat-fidate, segmentele frunzelor liniare, adeseori setacee. Flori hermafrodite, mari, albe, albe-verzui sau roșietice (caliciul cu 5 sepale dentiforme, cad mai tîrziu, uneori foarte mici, corolă cu 5 petale întregi, invers-ovate sau invers-cordate, 5 stamine, stile foarte scurte, mai tîrziu recurbate), dispuse în mici umbele regulate, reunite într-o umbelă mai mare.

MOLURĂ s. (BOT.; Foeniculum vulgare) (reg.) molotru, secărea, anason-dulce, anason-mare, anason-nemțesc, chimen-dulce.

MOLURĂ s. (BOT.; Foeniculum vulgare) (reg.) molotru, secărea, anason-dulce, anason-mare, anason-nemțesc, chimen-dulce.

MOLURĂ s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori galbene, ale cărei fructe sînt întrebuințate în medicină; anason-mare, anason-dulce, anașon-nemțesc, chimen-dulce, secărea-de-grădină, (regional) molotru (2 b) (Foeniculum vulgare). Cf. DR. V, 381, CADE, DM. ◊ C o m p u s: molura-bălții = peniță (Myriophyllum spicatum și verticillatum). Cf. BRANDZA, FL. 219, ALEXI, W., CADE. – Pl.: moluri. – Cf. m ă l u r ă.