MOLÍTVĂ, molitve, s. f. 1. (În ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale); p. ext. oficierea acestei rugăciuni. 2.(Înv.) Termen de reverență folosit față de clerici. [Var.: molítfă, molíftă s. f.] – Din sl. molitva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOLÍTVĂ ~e f. (în biserica ortodoxă) Rugăciune rostită de preot în anumite împrejurări (la botez, la înmormântare etc.). [G.-D. molitvei] /<sl. molitva
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOLÍTVĂ s. v. închinare, închinăciune, rugă, rugăciune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

molítvă s. f., g.-d. art. molítvei; pl. molítve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

!molíftă/ (înv.) molítvă s. f., g.-d. art. molíftei/molítvei; pl. molífte/molítve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink