molecău, ~caie smf, a [At: LB / V: ~licău / Pl: ~ăi, ~ăie / E: cf moale¹] 1-2 (Reg) (Persoană) care se mișcă greoi, care lucrează încet și nespomic Vz molâu.

molicău, ~aie a vz molecău

molecău, -aie, molecăi, -aie, adj. (reg.) care se mișcă greu.

MOLECĂU, -ÁIE adj. (Regional; adesea substantivat) (Persoană) care se mișcă greoi, care lucrează încet și fără spor. V. m o l î u. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, DDRF. – Pl.: molecăi, -ăie. – Și: molicău, -áie adj. Com. din URCA-CÎMPIA, MAT. DIALECT. I, 81. – Cf. m o a l e¹.