molébnic (-ci), s. m. – Preot. Sl. molĭbnikŭ. Sec. XVII, slavism cult, ca și molenie, s. f. (înv., rugăciune), din sl. moljenije. Cf. moliftă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink