2 intrări
33 de definiții
- explicative DEX (21)
- ortografice DOOM (5)
- sinonime (4)
- antonime (1)
- tezaur (2)
Explicative DEX
MOLEȘIT, -Ă, moleșiți, -te, adj. Cuprins de moleșeală, de slăbiciune, lipsit de vlagă; slăbit, bleg, moale. – V. moleși.
MOLEȘIT, -Ă, moleșiți, -te, adj. Cuprins de moleșeală, de slăbiciune, lipsit de vlagă; slăbit, bleg, moale. – V. moleși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moleșit, ~ă a [At: BARCIANU / V: (reg) ~loș~ / Pl: ~iți, ~e / E: moleși] 1 Cuprins de moleșeală (1), de slăbiciune. 2 Lipsit de vlagă, de puteri. 3 (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează moleșeală (1), lene, slăbiciune. 4 (Reg; d. foc) Care arde slab, care mocnește. 5 (Reg; îf moloșit) Muiat. 6 (Reg; d. ouă, îf moloșit) Care a fost ouat fără coajă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLEȘIT, -Ă, moleșiți, -te, adj. Fără vlagă, fără putere, slăbit; molatic, leneș. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei. CARAGIALE, O. II 272. ◊ (Poetic) Sub ploaia de aur a soarelui de vară natura întreagă dormea moleșită. BART, E. 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLEȘIT, -Ă, moleșiți, -te adj. Fără vlagă; slăbit; molatic, leneș. – V. moleși.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
moleșit a. lipsit de vigoare, de energie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moleșít, -ă adj. Lipsit de vigoare, de energie, ramolit. – Și moloșit. V. bleg.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLEȘI, moleșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia, a slăbi. – Cf. moale.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLEȘI, moleșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia, a slăbi. – Cf. moale.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
molăci v vz moleși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molăcit, ~ă a vz moleșit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moleși vtr [At: HELIADE, O. I, 449 / V: (îvr) ~loși, (cscj) ~loșa, ~lișa, (reg) ~lăci v / Pzi: ~șesc / E: cf moale1] 1-2 (A pierde sau) a face să piardă din puteri, din vlagă Si: a se muia, a se vlăgui. 3-4 (A face să fie cuprins sau) a fi cuprins de toropeală. 5-6 (îvr; îf moloșa, moloși) (A face să devină sau) a deveni moale1 Si: a se muia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molișa v vz moleși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moloșa v vz moleși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moloși v vz moleși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moloșit, ~ă a vz moleșit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLEȘI, moleșesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de toropeală, de slăbiciune, a pierde din puteri; a-și pierde vlaga, a slăbi, a se muia. Tînărul se moleșește din toate-ncheieturile și se prăbușește pe prispă. CARAGIALE, O. I 371. ◊ Tranz. Ca un abur greu și înfierbîntat [căldura] îi îneca răsuflarea și-i moleșea trupul, fără să-l adoarmă. VLAHUȚĂ, O. A. 106.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLEȘI, moleșesc vb. IV. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face să fie cuprins de toropeală; a-și pierde sau a face sa-și piardă vlaga; a se muia, a slăbi. – Din moale.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
A MOLEȘI ~esc tranz. A face să se moleșească. /cf. moale
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE MOLEȘI mă ~esc intranz. A pierde vigoarea, căzând într-o stare de somnolență; a fi cuprins de moleșeală; a se înmuia. /cf. moale
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moleșì v. 1. a (se) face moale; 2. fig. a efeminà, a ramoli.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moleșésc v. tr. (d. moale). Fac moale: a moleși cînepa. Fig. Răpesc energia, ramolesc: beția-l moleșește pe om. V. refl. Perd energia, mă ramolesc: s’a moleșit de beție. – Și moloșesc și moloșez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moloșésc și -éz, V. moleșesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
moleși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșesc, 3 sg. moleșește, imperf. 1 moleșeam; conj. prez. 1 sg. să moleșesc, 3 să moleșească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moleși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșesc, imperf. 3 sg. moleșea; conj. prez. 3 să moleșească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moleși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșesc, imperf. 3 sg. moleșea; conj. prez. 3 sg. și pl. moleșească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moleși (conj. moleșească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
moleșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
MOLEȘIT adj. 1. muiat, vlăguit, (fig.) fleșcăit. (Un om ~ de efort.) 2. v. toropit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOLEȘIT adj. 1. muiat, vlăguit. 2. toropit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLEȘI vb. 1. v. blegi. 2. a (se) muia, a (se) vlăgui, (fig.) a (se) fleșcăi. (Efortul l-a ~.) 3. v. toropi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOLEȘI vb. 1. a se blegi, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. (S-a ~ de tot din cauza febrei.) 2. a (se) muia, a (se) vlăgui, (fig.) a (se) fleșcăi. (Efortul l-a ~.) 3. a toropi. (Canicula îl ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
A se moleși ≠ a se împuternici, a se întări, a se învoinici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MOLEȘÍT, -Ă adj. 1. Cuprins de moleșeală (1), de slăbiciune, lipsit de vlagă, de puteri; toropit. Cf. BARCIANU. Stătea moleșit. SLAVICI, N. I, 236. Elena se uita la el, cu mînile moleșite și cu capul pe o parte. D. ZAMFIRESCU, R. 61, cf. ALEXI, W. Ne mișcăm moleșiți, tăcuți. BRĂESCU, A. 225, cf. SCRIBAN, D., LEXIC REG. 55. (În context figurat) Sub ploaia de aur a soarelui de vară natura întreagă dormea moleșită. BART, E. 19. (F i g.) Un popor avut poate să aibă un fisc lipsit, din cauza unei percepțiuni moleșite și rău organizate. HASDEU, I. V. 46. ◊ (Prin lărgirea sensului, despre plante) Unde de fierbințeală vibrau . . . peste bălăriile moleșite, peste trandafirii spînzurați pe zaplaz. GALACTION, O. 42. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care trădează moleșeală (1), lene, slăbiciune. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei. CARAGIALE, M. 325. ♦ (Regional, despre foc) Care arde slab, care mocnește (Grădiștea-Rîmnicu Vîlcea). ALR II/I h 282/812. 2. (Regional, în forma moloșit) Muiat, devenit moale1 (Livezile-Turnu Severin). LEXIC REG. 55. 3. (Regional, despre ouă, în forma moloșit) Care a fost ouat fără coajă (Peștișani-Tîrgu Jiu). ALR II 5 712/836. Ou moale, moloșit. ib. – Pl.: moleșiți, -te. – Și: (regional) moloșit, -ă, molăcít, -ă (ȘEZ. XXIII, 109) adj. – V. moleși.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLEȘÍ vb. IV. R e f l. 1. A pierde din puteri, din vlagă, a se muia (6); a fi cuprins de toropeală, de slăbiciune, de sfîrșeală. Simț că genunchii de tot mi se moleșesc. HELIADE, O. I, 449, cf. POLIZU. Tînărul se moleșește din toate-ncheieturile și se prăbușește pe prispă. CARAGIALE, O. I, 223, cf. ALEXI, W. [Sitarul] se moleșește, pîlpîirea aripilor contenește și moare întinzîndu-se ca pentru o odihnă lungă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 210. Picioarele i se tăiară în genunchi și tot corpul i se moleși de o toropeală grea, apăsătoare. REBREANU, NUV. 230. Slujnica să moleșește și adoarme ca moartă. MERA, L. B. 23, cf. MAT. FOLK. 645. ◊ T r a n z. f a c t. Mulțumirea ei adîncă o slăbea, o moleșea, o făcea să tremure. DELAVRANCEA, T. 223. Căldura. . . îi îneca răsuflarea și-i moleșea trupul fără să-l adoarmă. VLAHUȚĂ, O. A. I, 101. El ca șarpele se făcea, In cap se suia, Inima i-o coleșea, Corpul i-l moleșea. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 97. ♦ I n t r a n z. F i g. A nu moleși în buna stare de care se bucură. ap. IORDAN, L. R. A. 343. 2. (Învechit și regional, în formele moloșa, moloși) A deveni moale 1 (I 1); a se muia (3). Stă inul sau cînepă răvilate două sau trei zile, ca să se mai moloșeză. I. IONESCU, c. 156/9, cf. LEXIC REG. 55. ◊ R e f l. p a s. Fig. Cu blîndețele ca bumbacul se moloșează și se îmblînzescu inimile domnilor. N. COSTIN, LET. II, 92/27. – Prez. ind.: moleșesc. – Și: (învechit și regional) moloși (SCRIBAN, D., LEXIC REG. 55) vb. IV, moloșá, molișá (JAHRESBER. XIX-XX, 164) vb. I, (regional) molăci (DENSUSIANU, Ț. H. 325) vb. IV. – Cf. m o a l e1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
moleșit, moleșităadjectiv
- 1. Cuprins de moleșeală, de slăbiciune, lipsit de vlagă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei. CARAGIALE, O. II 272. DLRLC
- Sub ploaia de aur a soarelui de vară natura întreagă dormea moleșită. BART, E. 19. DLRLC
-
etimologie:
- moleși DEX '98 DEX '09
moleși, moleșescverb
- 1. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tînărul se moleșește din toate-ncheieturile și se prăbușește pe prispă. CARAGIALE, O. I 371. DLRLC
- Ca un abur greu și înfierbîntat [căldura] îi îneca răsuflarea și-i moleșea trupul, fără să-l adoarmă. VLAHUȚĂ, O. A. 106. DLRLC
-
etimologie:
- moale DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.