colcován m. (cp. cu încîlcesc și cu rut. kločók, moț, zuluf). Munt. est. Fofoloc, sul, vălătuc, lucrurĭ învălătudite: colcovan de postav. – În Olt. „bulgăre”. În Tel. (rev. I. Crg. 8, 88) molcovan, halcă de pîne ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink