molcovan sn [At: I. CR. VIII, 88 / Pl: ~e / E: nct] (Mun) Bucată mare de pâine.

molcován, V. colcovan.

colcován m. (cp. cu încîlcesc și cu rut. kločók, moț, zuluf). Munt. est. Fofoloc, sul, vălătuc, lucrurĭ învălătudite: colcovan de postav. – În Olt. „bulgăre”. În Tel. (rev. I. Crg. 8, 88) molcovan, halcă de pîne ș. a.

MOLCOVAN s. n. (Prin Munt.) Bucata mare de pîine. Cf. I. CR. VIII, 88. – Etimologia necunoscută.