2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOJDEI s. n. v. mujdei.

mojdéĭ și mujdéĭ n., pl. eĭe (d. mojdesc). Mold. ș. a. Salată compusă din usturoĭ strivit în scăfiță și amestecat cu oțet. (Se mănîncă maĭ ales cu pește sărat fert). V. scordalea.

MUJDEI, mujdeie, s. n. Preparat alimentar din usturoi pisat, apă (sau oțet) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. [Var.: mojdei s. n.] – Must + de + ai („usturoi”).

mujdei [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) mojdai, moj~, ~dai, ~eu / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: must + de + ai] 1 sn Preparat comestibil din usturoi pisat amestecat cu apă sau supă, oțet, borș și sare Si: (reg) mujdeală, mujdar (1). 2 sn (Îe) A avea ~ la inimă A fi plin de mânie, furios. 3 sn Usturoi pisat (amestecat cu apă) folosit în medicina populară. 4 s (Reg; îf mojdai) Ciorbă acrită cu borș.

MUJDEI s. n. Preparat alimentar din usturoi pisat, oțet (sau apă) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. [Var.: mojdei s. n.] – Must + de + ai („usturoi”).

MUJDEI s. n. Amestec de usturoi pisat, oțet (sau apă) și sare. Pisăm în găvan... trei căpățîni de usturoi. Le stropim cu sare și turnăm deasupra o ulcică de apă. Gata mujdeiul. STANCU, D. 195. Puii fripți, trecuți prin mujdei de usturoi, fură devorați cu entuziasm. CAMIL PETRESCU, N. 70. Iaca niște bulughine cu mujdei și cu mămăligă. CREANGĂ, P. 153. – Variantă: mojdei (HOGAȘ, M. N. 69) s. n.

MUJDEI n. Usturoi pisat cu apă, puțin oțet (sau moare), sare (uneori și untdelemn), folosit drept condiment la unele mâncăruri. /must + de + înv. ai

mujdeiu n. Mold. mâncare de post la țară din usturoiu pisat cu sare și apă: niște bulughine cu mujdeiu și cu mămăligă CR. [Lit. must de aiu].

mișcóĭ și mușcóĭ m., pl. tot așa (augm. d. vsl. mĭskŭ, fem. mĭska, a. î.; bg. mŭska, rus. mesk; alb. mušk). Vechĭ. Catîr. – Și mîșc. Fem. -oaĭe, pl. tot așa. În Ps. S. 31, 9, și mujdei, ceĭa ce pare o greșeală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mujdei s. n., pl. mujdeie (rar mujdeiuri)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUJDEI s. (reg.) mujdar, mujdeală. (Pasăre friptă cu ~.)

MUJDEI s. (reg.) mujdar, mujdeală. (Pasăre friptă cu ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mujdei, s.n. – (gastr.) Preparat alimentar din usturoi pisat, apă și sare: „Și-o pregătit să aibă la îndemână cu el într-o uiagă mujdei de usturoi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 111). ♦ (top.) Mujdeiu, denumirea veche a pârâului Usturoiu, ce izvorăște din dealurile din nordul Băii Mari și se unește cu Valea Roșie, pentru a se vărsa în Săsar. „În anul 1669, se vorbește despre pârâul Mujdeiu, care nu poate fi decât Usturoiu de astăzi…” (Dariu Pop, 1938, p. 15). – Din must+de+ai (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. muzsgyé (Bakos, 1982).

mujdei, s.n. – 1. (gastr.) Preparat alimentar din usturoi pisat, apă și sare. 2. (top.) Mujdeiu, denumirea veche a pârâului Usturoiu, ce izvorește din dealurile din nordul Băii Mari. – Must+de+ai; Cuv. rom. preluat în magh. (muzsgyé) (Bakos 1982).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mujdei s. n. sg. (er.) spermă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: mojdei
mojdei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mujdei
mujdei1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mujdei
  • mujdeiul
  • mujdeiu‑
plural
  • mujdeie
  • mujdeiele
genitiv-dativ singular
  • mujdei
  • mujdeiului
plural
  • mujdeie
  • mujdeielor
vocativ singular
plural
mojdei1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mojdei
  • mojdeiul
  • mojdeiu‑
plural
  • mojdeie
  • mojdeiele
genitiv-dativ singular
  • mojdei
  • mojdeiului
plural
  • mojdeie
  • mojdeielor
vocativ singular
plural
mujdeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mujdai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mojdei2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mojdei
  • mojdeiul
  • mojdeiu‑
plural
  • mojdeiuri
  • mojdeiurile
genitiv-dativ singular
  • mojdei
  • mojdeiului
plural
  • mojdeiuri
  • mojdeiurilor
vocativ singular
plural
mujdei2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mujdei
  • mujdeiul
  • mujdeiu‑
plural
  • mujdeiuri
  • mujdeiurile
genitiv-dativ singular
  • mujdei
  • mujdeiului
plural
  • mujdeiuri
  • mujdeiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mujdei, mujdeiesubstantiv neutru

  • 1. Preparat alimentar din usturoi pisat, apă (sau oțet) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pisăm în găvan... trei căpățîni de usturoi. Le stropim cu sare și turnăm deasupra o ulcică de apă. Gata mujdeiul. STANCU, D. 195. DLRLC
    • format_quote Puii fripți, trecuți prin mujdei de usturoi, fură devorați cu entuziasm. CAMIL PETRESCU, N. 70. DLRLC
    • format_quote Iaca niște bulughine cu mujdei și cu mămăligă. CREANGĂ, P. 153. DLRLC
etimologie:
  • Must + de + ai („usturoi”). DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.