opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

moiști vrim [At: CIAUȘANU, V. 180 / Pzi: 3 ~ștește / E: moiște] (Olt) A se moina.

moiște [At: (a. 1774) IORGA, S. D. XIII, 75 / A și: moiște / P: mo-i~ / V: (reg) moli~ / Pl: ~ti / E: moale1 + -ște] 1-3 sf (Reg) Moină1 (1, 5-6). 4 a Moinos (1). 5 sf (Atm; Ban) Tâmplă. 6 sf (Ban) Creștet al capului.

moliște2 sf vz moiște

MOIȘTE s. f. (Rar) Moină (1). Era moiște și sătenii, vrînd-nevrînd, trebuiau să-și cumpere opinci. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 72.

MOIȘTE s. f. (Rar) Moină (1). – Din *moi (< lat. *mollius) + suf. -iște.

moíște f. (d. a se muĭa). Trans. Moĭnă (timp).

Sinonime

MOIȘTI vb. v. moina.

moiști vb. v. MOINA.

MOIȘTE s. v. coapsă, moină, tâmplă.

moiște s. v. COAPSĂ. MOINĂ. TÎMPLĂ.

Tezaur

MOIȘTÍ vb. IV. R e f l. i m p e r s. (Prin nord-estul Olt.) A se moina. Cf. CIAUȘANU, V. 180. – Pronunțat: mo-i-. - Prez. ind. pers. 3: moiștește. – V. moiște.

MOIȘTE s. f. 1. (Regional) Moină1 (1). Lumina lunii cîndu-i cu pîntecele în jos și cu coarnele la deal, urmează moiște (a. 1774). IORGA, S. D. XIII, 75. Era moiște și sătenii, vrînd-nevrînd, trebuiau să-și cumpere opinci. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 72. TI. Cînd se îngînă cocoșii des, fac a moiște. PRIBEAGUL, P. R. 113, cf. H XVII 14. Era o moiște afară și ulițele pline de glod. Com. din BÎLCA-RĂDĂUȚI, cf. com. din ORAVIȚĂ, ALR I 1228/35, 156, 582. ♦ (Adjectival) Moinos (1). Vreme moiștŝe. L. COSTIN, GR. BĂN. 139. 2. (Transilv.) Moină1 (2). Cf. LB. 3. (Regional) Moină1 (3). Cf. H X 499, CHEST. IV 124/177 a. 4. (Anat.; prin Ban.) Tîmplă. Cf. CANDREA, F. 41, L. COSTIN, GR. BĂN. 139. 5. (Prin Ban.) Creștet (al capului). Cf. CANDREA, F. 41. – Accentuat și: moíște. ALR I 1 228/35. – Pronunțat: mo-i-. - Pl.: moiști. - Și: (regional) moliște s. f. GLOSAR REG. – Moale1 + suf. -iște.

Intrare: moiști
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moiști
  • moiștire
  • moiștit
  • moiștitu‑
  • moiștind
  • moiștindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • moiștește
 (să)
  • moiștească
  • moiștea
  • moiști
  • moiștise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
Intrare: moiște
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moiște
  • moiștea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • moiști
  • moiștii
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moiștesubstantiv feminin

  • 1. rar Moină. DLRLC
    sinonime: moină
    • format_quote Era moiște și sătenii, vrînd-nevrînd, trebuiau să-și cumpere opinci. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 72. DLRLC
etimologie:
  • *moi (din limba latină *mollius) + -iște. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.