7 definiții pentru mohoreală
Explicative DEX
MOHOREALĂ, mohoreli, s. f. Starea omului mohorât; posomoreală, tristețe. – Mohorî + suf. -eală.
MOHOREALĂ, mohoreli, s. f. Starea omului mohorât; posomoreală, tristețe. – Mohorî + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mohoreală sf [At: STANCU, R. A. IV, 208 / V: ~rală / E: mohora + -eală] Stare a celui mohorât (8) Si: posomoreală, tristețe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mohorală sf vz mohoreală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mohoreală s. f., g.-d. art. mohorelii; pl. mohoreli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!mohoreală s. f., g.-d. art. mohorelii; pl. mohoreli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mohoreală s. f., g.-d. art. mohorelii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MOHOREALĂ s. f. Starea celui mohorît (3); posomoreală, tristețe. Îl cuprinse mohorala. Vizita. . ., incidentul penibil care avusese loc pe neașteptate, îl indispuseseră. STANCU, R. A. IV, 208. Peste fața puternică, lată, a lui Varga, se lasă o umbră de mohoreală. CONTEMP. 1954, nr. 394, 4/2. – Și: mohorálă s. f. – Mohorî + suf. -eală.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mohoreală, mohorelisubstantiv feminin
- 1. Starea omului mohorât. DEX '09 DEX '98sinonime: posomoreală tristețe
etimologie:
- Mohorî + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.