mohorâciune sf [At: ANTIM, P. 151 / V (înv) ~răciună / E: mohorî + -iciune] 1-2 (Înv) Culoare (roșie închisă, ca a mohorului¹ sau) roșie aprinsă. 3 (Înv) Nuanță întunecată. 4 (Înv) Nuanță neagră. 5 (Îdt) Scarlatină.

mohorăciună sf vz mohorâciune

MOHORÂCIUNE s. v. scarlatină.

mohorîciune s. v. SCARLATINĂ.

MOHORÎCIUNE s. f. 1. (Învechit) Culoare roșie închisă (ca a mohorului¹ 1 b) sau aprinsă; nuanță neagră, întunecată. De vor fi păcatele voastre ca mohorăciuna, ca zăpada le voi albi, iar de vor fi ca rușala, ca lîna le voi albi. ANTIM, P. 151, cf. PONTBRIANT, D. 2. (În dicționarele din trecut) Scarlatină. Cf. LB, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. – Și: (învechit) mohorăciúnă s. f. – Mohorî + suf, -iciune.