opțiuni
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

mohnăit, ~ă a [At: ALR I, 1620/378 / Pl: ~iți, ~e / E: mohnăi] 1-2 smf, a (Reg) (Persoană) care mohnăiește Si: fonfăit, fonf.

mohnăi vi [At: DLR / Pzi: ~esc, mohnăi / E: fo cf cohnăi] (Reg) A vorbi pe nas Si: a fonfăi.

Sinonime

MOHNĂIT adj., s. v. fârnâit, fonf, fonfăit, fornăit.

mohnăit adj., s. v. FÎRNÎIT. FONF. FONFĂIT. FORNĂIT.

MOHNĂI vb. v. fârnâi, fonfăi, fornăi.

mohnăi vb. v. FÎRNÎI. FONFĂI. FORNĂI.

Tezaur

MOHNĂÍT, -Ă adj. (Regional; și substantivat) (Persoană) care mohnăiește ; fonfăit, fonf. Cf. ALR I 1 620/378, 1620/385, 552. (Adverbial) Grăiești mohnăit. ALR II/I h 20/386. – Pl.: mohnăiți, -te. – V. mohnăi.

MOHNĂÍ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A vorbi pe nas; a fonfăi. Cf. com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR I 1 620/378, 385, 552. – Prez. ind.: mohnăiesc (BUGNARIU, N., com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR I 1 620/370, 375, 388) și móhnăi (BUL. FIL. VII-VIII, 368, ALR II/I h 20@). – Formație onomatopeică. Cf. c o h n ă i.

Intrare: mohnăit
mohnăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mohnăit
  • mohnăitul
  • mohnăitu‑
  • mohnăită
  • mohnăita
plural
  • mohnăiți
  • mohnăiții
  • mohnăite
  • mohnăitele
genitiv-dativ singular
  • mohnăit
  • mohnăitului
  • mohnăite
  • mohnăitei
plural
  • mohnăiți
  • mohnăiților
  • mohnăite
  • mohnăitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mohnăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mohnăi
  • mohnăire
  • mohnăit
  • mohnăitu‑
  • mohnăind
  • mohnăindu‑
 singular plural
  • mohnăie
  • mohnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mohnăi
 (să)
  • mohnăi
  • mohnăiam
  • mohnăii
  • mohnăisem
a II-a (tu)
  • mohnăi
 (să)
  • mohnăi
  • mohnăiai
  • mohnăiși
  • mohnăiseși
a III-a (el, ea)
  • mohnăie
 (să)
  • mohnăie
  • mohnăia
  • mohnăi
  • mohnăise
plural I (noi)
  • mohnăim
 (să)
  • mohnăim
  • mohnăiam
  • mohnăirăm
  • mohnăiserăm
  • mohnăisem
a II-a (voi)
  • mohnăiți
 (să)
  • mohnăiți
  • mohnăiați
  • mohnăirăți
  • mohnăiserăți
  • mohnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mohnăie
 (să)
  • mohnăie
  • mohnăiau
  • mohnăiră
  • mohnăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)