MOFTANGIU, moftangii, s. m. (Înv.) Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (și șmecher); moftolog. – Moft + suf. -angiu.

moftangiu sm [At: CARAGIALE, O. VI, 37 / Pl: ~ii / E: moft + -angiu, cf muftangiu] (Fam) Om neserios, flecar și șmecher Si: palavragiu, (rar) moftolog, mofturean.

MOFTANGIU, moftangii, s. m. (Fam.) Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (și șmecher); moftolog. – Moft + suf. -angiu.

MOFTANGIU, moftangii, s. m. Om lipsit de seriozitate, pe care nu poți pune temei; flecar, palavragiu. E jocul moftangiilor care țin să se procopsească, PAS, L. I 151. Ajungem la sfîntul Ilie, în Gorgani, – moftangiul după noi. CARAGIALE, O. I 46.

MOFTANGIU ~i m. Persoană care vădește lipsă de seriozitate. /moft + suf. ~giu

moftangiu m. cel ce umblă cu mofturi. [Turc. MUFTADJI, chilipirgiu].

moftangíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. moft orĭ turc. muftağy, chilipirgiŭ). Fam. Om neserios, farsor. Fem. gĭoaĭcă. V. farfasit.

moftangiu (înv.) s. m., art. moftangiul; pl. moftangii, art. moftangiii (desp. -gi-ii)

moftangiu (înv.) s. m., art. moftangiul; pl. moftangii, art. moftangiii (-gi-ii)

moftangiu s. m., art. moftangiul; pl. moftangii, art. moftangiii

moftangiu

moftangiu sb. m., -gioaică sb. f.

moftangiu, -oaică, moftangii, -oaice s. m., s. f. persoană neserioasă pe care nu se poate conta

MOFTANGIU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

moftangiu s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

MOFTANGIU s. m. (Familiar) Om neserios, flecar și șmecher; palavragiu, (familiar, rar) moftolog, mofturean. Dacă nu i-o ajunge ce i-oi da eu moftangiului, să-mi tai mie favuridele. CARAGIALE, O. VI, 37. Criticul e un moftangiu care vrea să-și dea aere de om priceput. id. ib. VII, 158. Să scăpăm odată de moftangii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 26. E jocul moftangiilor care țin să se procopsească. PAS, L. I, 151. Caragiale scrie cu vădit năduf împotriva moftangiilor șovini. L. ROM. 1953, nr. 1, 49. Te cunosc, marfagiule, Nu ești Ilie, moftangiule ? TEODORESCU P. P. 126. - Pl.: moftangii. – Moft + suf. -angiu. Cf. m u f t a n g i u.