mofluzlâc sn [At: GT (1839), 60²/21 / V: ~luc, ~zâc, muf~ / Pl: ~uri / E: tc müflüslük] (Înv) 1 Faliment. 2 (Îs) ~ mincinos Faliment fraudulos.

mofluzlâc n. faliment: a făcut mofluzlâc mincinos CAR. [Turc. MUFLUZLYK].

mofluzâc sn vz mofluzlâc

mofluzluc sn vz mofluzlâc

mo- și mufluzíe f. (d. mufluz). Starea celuĭ mufluz. – Vechĭ -zlîc și -zlúc, pl. urĭ (turc. -luk).

MOFLUZLÂC s. v. bancrută, crah, faliment.

mofluzlîc s. v. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT.

MOFLUZLÎC s. n. (Învechit) Faliment. Socotindu-să toate falimentele (mofluzîcuri) ieșite de ianuarie până acum singur în Paris s-au întîmplat de aceste 195. GT. (1839), 60²/21, cf. CADE. Mofluzlîc mincinos = faliment fraudulos, v. f r a u d u l o s. A făcut mofluzluc mincinos și m-a lăsat pe drumuri. FILIMON, O. I, 267. – Pl.: mofluzlîcuri. – Și: mofluzlúc, mofluzîc, muîluzlîc (POLIZU, PONTBRIANT, D.) s. m. – Din tc. müflüslük.