modulare sf [At: AGÂRBICEANU, A. 350 / Pl: ~lări / E: modula] 1 Trecere de la o tonalitate la alta, după regulile armoniei Si: modulație (1). 2 Emitere cu modulații Si: modulație (2). 3 Imitare a unei modulații Si: modulație (3). 4 (Rar) Armonizare a culorilor, a nuanțelor. 5 (Fiz) Operație de modificare a anumitor elemente caracterisice ale unei oscilații, pentru a transmite astfel semnale purtătoare de informații.

MODULARE, modulări, s. f. Acțiunea de a modula și rezultatul ei.

MODULARE s.f. Acțiunea de a modula și rezultatul ei; modulație. [< modula].

MODULARE s. f. 1. acțiunea de a modula. 2. sistem de dimensionare a construcțiilor, folosind modulul de bază. 3. introducere în opera de artă plastică sau arhitecturală a unei unități de măsură unică, care prin repetarea sau subîmpărțirea ei să servească la dimensionarea elementelor constitutive ale operei, ca și a întregului. 4. (biol.) rediferențiere a celulelor în procesul lor de formare definitivă. ◊ modificare produsă în celule de stimulii din mediu. (< modula)

MODULAR, -Ă, modulari, -e, adj. 1. Referitor la un modul, de modul. 2. Construit dintr-un ansamblu de module. – Din fr. modulaire, engl. modular.

modula v [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr moduler] 1 vi (Muz) A trece de la o tonalitate la alta după regulile armoniei. 2 vt (C. i. sunete, cuvinte etc.) A emite cu modulații (1) Si: a mlădia (8), (nob) a modări. 3 vt (Nob) A imita o anumită modulație. 4 vt (Rar) A modela (3). 5 vr (Fiz; d. amplitudinea, frecvența sau faza unei oscilații) A-și modifica unele elemente caracteristice pentru a putea transmite semnale purtătoare de informații.

modular, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr modulaire] 1 Referitor la un modul. 2 De modul. 3 Care este alcătuit din module (8).

MODULA, modulez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la voce, rostire, cîntec) A exprima prin inflexiuni ale vocii, adaptate conținutului de idei, de sentimente, a trece în chip melodios de la un ton la altul. ◊ (Rar) A imita. Frînturi de vorbe ce încercau să moduleze dulcele glas omenesc, îi loveau auzul, ANGHEL, PR. 43. 2. A fasona, a executa artistic. Diana de Poitiers... modulată în linii unduioase. ODOBESCU, S. IIII 57. ♦ A modifica anumite mărimi caracteristice ale unei oscilații, astfel încît aceste mărimi să varieze în timp la fel cu anumite oscilații date.

MODULA vb. I. tr. 1. A exprima ceva prin inflexiuni ale vocii; a schimba tonul, inflexiunile vocii; a ritma, a cadența. 2. A modifica amplitudinea, frecvența sau faza unei oscilații armonice. [< fr. moduler, cf. lat. modulari].

MODULAR, -Ă adj. Referitor la un modul, de modul. [Cf. fr. modulaire].

MODULA vb. tr. 1. a exprima ceva prin inflexiuni ale vocii; a schimba tonul, inflexiunile vocii; a ritma, a cadența. 2. a efectua o modulație (2). (< fr. moduler)

MODULAR, -Ă adj. 1. referitor la un modul. 2. constituit dintr-un ansamblu de module. (< fr. modulaire, engl. modular)

modular, -ă adj. 1983 Realizat din moduli v. ergonomic (din fr. modulaire, engl. modular; DN3, DEX-S)

A MODULA ~ez 1. tranz. 1) muz. (arii, sunete, melodii etc.) A exprima prin inflexiuni ale vocii; a articula, trecând armonios de la un ton la altul. 2) fiz. A face să se moduleze. 2. intranz. muz. A emite o succesiune de sunete, schimbând tonul, înălțimea, accentul (conform regulilor armoniei). /<fr. modeler

A SE MODULA se ~ează intranz. fiz. (despre mărimile caracteristice ale unor oscilații) A se modifica pentru a transmite semnale purtătoare de informație. /<fr. modeler

modulà v. 1. a face să treacă cântecul sau armonia prin diferite tonuri sau moduri; 2. a cadența: a modula frazele sale.

*moduléz v. tr. (lat. módulor, -ári). Trec melodic vocea de la un ton la altu: a modula un cîntec. Fig. Articulez melodic, cu oare-care sentiment: îmĭ modulez frazele. V. intr. Cînt melodic.

modulare s. f., g.-d. art. modulării; pl. modulări

modulare s. f., g.-d. art. modulării; pl. modulări

modulare s. f., g.-d. art. modulării; pl. modulări

modula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. modulez, 3 modulează; conj. prez. 1 sg. să modulez, 3 să moduleze

modular adj. m., pl. modulari; f. modulară, pl. modulare

modula (a ~) vb., ind. prez. 3 modulează

*modular adj. m., pl. modulari; f. modulară, pl. modulare

modula vb., ind. prez. 1 sg. modulez, 3 sg. și pl. modulează

modular adj. m., pl. modulari; f. sg. modulară, pl. modulare

MODULARE s. v. inflexiune.

MODULARE s. inflexiune, intonare, intonație, mlădiere, modulație, ton, tonalitate. (O ~ plăcută a cuvintelor.)

MODULA vb. 1. a(-și) mlădia. (Își ~ vocea.) 2. v. intona.

MODULA vb. 1. a(-și) mlădia. (Își ~ vocea.) 2. a intona. (~ cuvintele într-un mod specific.)

MODULARE s. f. (< modula < fr. moduler, cf. lat. modulari). v. inflexiune.

MODULARE s. f. Acțiunea de a (se) m o d u l a. 1. Modulație (1). Popescu îi cunoștea acuma toate mișcările, toate privirile, toate modulările vocii. AGÎRBICEANU, A. 350. Comandă răsunător . . . cu modulare de călăreț. BRĂESCU, A. 151. ♦ (Rar) Armonizare a culorilor, a nuanțelor. Clarobscurul lui Leonardo operase ca un dizolvant al calităților celor mai caracteristice ale picturii florentine: desenul și modularea. OȚETEA, R. 286. 2. (Fiz.),Operație de modificare a anumitor elemente caracteristice ale unei oscilații, pentru a transmite astfel semnale purtătoare de informații. Cf. LTR². – Pl.: modulări. – V. modula.

MODULA vb. I. 1. I n t r a n z. (Muz.) A trece de la o tonalitate la alta după regulile armoniei; a face modulații (1). Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM, DL, DM, DN, DER. . T r a n z. (Complementul indică sunete, cuvinte etc.) A emite cu modulații (1), a articula (cu inflexiuni); a mlădia (3 ), (neobișnuit) a modări. V. i n t o n a. Cf. COSTINESCU. Nu știu . . . a-și modula gama vocală. HOGAȘ, DR. II, 171, cf. CAZIMIR, GR. 159. Un glas se-nălță în întunericul opac, modulînd o vocală sonoră: Ho-hoo ! SADOVEANU, O. IX, 25. ♦ (Neobișnuit) A imita o anumită modulație. Mii de zgomote stridente. . . de frînturi de vorbe ce încercau să moduleze dulcele glas omenesc îi loveau auzul. ANGHEL, PR. 43. 3. Tranz. (Rar) A modela. [Diana dé Poitiers] modulată în linii unduioase și pline de morbideță nu mai are nimic din aspra candoare . . . a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III, 57. ◊ F i g. De versuri modulate rău oricine jude nu-i, Ș-au fost poeților romani prea lesne-ngăduite. OLLĂNESCU, H. A. P. 37. 4. R e f l. (Fiz.; despre amplitudinea, frecvența sau faza unei oscilații) A-și modifica unele elemente caracteristice (pentru a putea transmite semnale purtătoare de informații). Cf. DM. – Prez. ind.: modulez. – Din fr. moduler.