mócrotă s.f. (înv.) umoare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mócrotă (-te), s. f. – Umoare, secreție. Sl. mokrota, din mokrŭ „umed”. Sec. XVI, înv. Cf. moceră.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink