MOCÁN, mocani, s. m. Locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei); spec. cioban din regiunile muntoase (mai ales ale Transilvaniei); mocârțan (1). – Moacă + suf. -an.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOCÁN ~i m. 1) Cioban de la munte. 2) Locuitor din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania. /moacă + suf. ~an
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOCÁN, mocani, s.m. Nume dat locuitorilor din regiuinile muntoase (în special în Transilvania); cioban din aceste regiuni.
Sursa: DLRC
(1980)
|
Adăugată de
green
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOCÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mocán s. m., pl. mocáni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mocan, mocani s. m. (peior.) om naiv / credul.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink