mocănime sf [At: LM / Pl: ~mi / E: mocan + -ime] 1 (Csc) Mulțime de mocani¹ (1) Si: mocănie (1). 2 (Csc) Totalitate a mocanilor¹ (1) Si: (reg) mocănie (4). 3 Așezare de mocani¹ (1). 4 Regiune locuită de mocani¹ (1).

MOCĂNIME s. f. (Cu sens colectiv) Grup de mocani, mulțime de mocani. Era un dobrogean din mocănimea de mult coborîtă la limanul mării. SADOVEANU, O. L. 15.

MOCĂNIME s.f. Totalitatea mocanilor; mulțime de mocani.

MOCĂNIME f. (colectiv de la mocan) 1) Totalitate a mocanilor. 2) Mulțime de mocani. /mocan + suf. ~ime

mocănie sf [At: LM / Pl: ~ii / E: mocan¹ + -ie] 1 (Reg) Îndeletnicire de mocan¹. 2 (Reg) Creștere a vitelor Vz păstorie, păstorit. 3-4 Mocănime (1-2).

mocănime s. f., g.-d. art. mocănimii

mocănime s. f., g.-d. art. mocănimii

mocănime s. f., g.-d. art. mocănimii

MOCĂNÍME s. f. 1. (Cu sens colectiv) Mulțime de mocani¹ (1), totalitatea mocanilor¹; (regional) mocănie (2). Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Era un dobrogean din mocănimea demult coborîtă la limanul mării. SADOVEANU, O. L. 15. 2. Așezare de mocani¹ (1), regiune locuită de mocani¹. Com. din ZLATNA-ALBA IULIA. – Mocan¹ + suf. -ime.