mocăș s [At: DR. IV, 1086 / Pl: nct / E: mg mόkus] (Zlg; Mar; mgm) 1 Veveriță (Sciurus vulgaris). 2 Nevăstuică (Mustela nivalis).

mocăș s.m. (reg.) 1. veveriță. 2. nevăstuică.

MOCĂȘ subst. (Maghiarism, prin Maram.) Numele a două animale: a) veveriță (Sciurus vulgaris). Cf. DR. IV, 1086; b) nevăstuică (Mustela nivalis). Cf. T. PAPAHAGI, M. 226, BL II, 44. Mocăș înseamnă mai curînd „veveriță” decît „nevăstuică”, căci „veveriță” înseamnă și ung. mókus, din care derivă. DR. IV, 1086. – Pl.: ? – Din magh. mókus.