MOARTE, morți, s. f. 1. Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces. ◊ Loc. adj. Fără (de) moarte = a) veșnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ◊ De moarte = a) loc. adj. și adv. mortal; b) loc. adj. (în textele bisericești; despre păcate, greșeli) care atrage osânda veșnică; c) loc. adj. și adv. fig. grozav, cumplit, teribil. ◊ Loc. vb. A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-și face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. ◊ Expr. Pe viață și pe moarte = a) din toate puterile, cu înverșunare, punându-și viața în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie. Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morții = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; disperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morții = a depune eforturi disperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (Jur.) Moarte declarată = situație juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ♦ Fig. Dispariție, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru. ◊ Expr. (Fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ♦ Pedeapsă capitală; execuție. ◊ Expr. La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (Înv. și pop.) Mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte (1). ◊ Expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (Med. vet.; reg.) moartea-găinilor = cobe. – Lat. mors, -tis.

moarte sf [At: PSALT. HUR. 66^v/12 / V: (înv; sst) murte / Pl: morți / G-D: morții, (îrg) moartei, (înv) morței, morției / E: ml mors, -tis] 1 Oprire a tuturor funcțiilor vitale și încetare a vieții Si: (îvr) mortăciune (11) Vz deces. 2 (Înv; îls) Fără ~ Nemurire. 3 (Îla) Fără (de) ~ Veșnic. 4 (D. obiecte; îal) Foarte durabil. 5-6 (Îljv) De ~ Mortal. 7 (Rar; îla) De ~ Funerar. 8 (Bis; înv; d. păcate, greșeli; îal) Care atrage osânda veșnică. 9-10 (Îljv) De ~ (Care este) cumplit. 11 (Pop; îlv) A face ~ (de om) sau a-i face cuiva ~ A ucide. 12 (Îvp; îlv) A-și face ~ (singur sau el însuși, cu mâna lui) A se sinucide. 13 (Fig; îal) A face eforturi disperate. 14 (Fig; îal) A se frământa, apăsat de gânduri. 15 (Îlav) Pe viață și (sau ori) pe ~ Din toate puterile, cu înverșunare, punându-și în joc viața. 16 (Îal) Pentru totdeauna. 17 (Îe) A fi (ori a se afla) pe (patul de) ~ sau pe patul morții sau a se lupta cu ~a sau (reg) a trage (a) ~ (sau de ~ sau pe ~), a trăgâna de ~, a (se) chinui de ~, a fi la chinul morții, a fi în gura morții, a da în rostul morții, a~i fi (cuiva) ~a pe ascultate A fi în agonie. 18 (Îlav) Între viață și ~ În agonie. 19 (Îal) Aproape de moarte. 20 (Îlav) Ca de frica morții Înfrigurat. 21 (Îlav) Cu ~a-n suflet Extrem de mâhnit, de îndurerat Si: disperat, deznădăjduit. 22 (Îe) A se da de ceasul morții A depune eforturi disperate. 23 (Îae) A se frământa mult, apăsat de gânduri. 24 (Reg; îe) A da (sau a intra) ~a în cineva A-l cuprinde pe cineva o spaimă îngrozitoare. 25 (Îvp; îe) A arunca (sau a azvârli, a băga) ~a în țigani A învinui pe nedrept pe cineva. 26 (Fam; îe) A da mâna cu ~a sau a vedea ~a cu ochii A trece printr-o mare primejdie. 27 (Îe) A scăpa din gura morții A scăpa dintr-o mare primejdie. 28 (Reg) S-a strâmbat ~a la el Se spune despre cineva care a murit. 29-30 (Îe; îla) (A fi) uitat de ~ (A fi) foarte bătrân. 31 (D. obiecte; îe) A nu avea ~ A fi foarte durabil. 32 (Dep; îe) ~a cu coasa (în mâini) Epitet pentru un om slab. 33 (îe) A fi murit și ~a (în cineva) A fi prăpădit, lipsit de vlagă. 34 (Pop; îe) Nu~i ~a chioară? Se spune când moare cine nu trebuie. 35 (Bis; șîs a doua ~) Pierdere a vieții veșnice. 36 (Fig; rar) Ceea ce urmează după încetarea vieții. 37 (Bis) Împărăție a celor morți. 38 (Fig) Pieire. 39 Moarte (1) considerată ca moment final al existenței individului Si: sfârșit. 40 Moarte (1) considerată în raport cu cauzele care au provocat-o, cu felul cum s-a petrecut. 41 Ucidere. 42 (Șîs ~ de om) Crimă. 43 (Pex) Masacru. 44 (Înv; îlv) A da morții A ucide. 45 (Fam; îe) ~ de om Mare înghesuială, îmbulzeală. 46 (Înv; șîs pedeapsa morții, certarea morții) Pedeapsă capitală Si: execuție. 47 (Îe) La ~ Formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 48 (înv; îe) Vinovat morții Pasibil de pedeapsa capitală. 49 (îvr) Mortalitate provocată de un flagel. 50 (Pex) Epidemie. 51 Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte (1). 52 (îe) ~a mea (sau ta, lui etc.) e... sau e ~a mea (ori ta, lui etc.) Se spune pentru a arăta că un anumit lucm place cuiva în mod deosebit. 53 Personificare a morții (1), imaginată ca o bătrână ce poartă o coasă. 54 (Reg) Joc la priveghi, în care cineva personifică moartea (52). 55 (Reg; îc) ~a-găinii sau ~a-calului Adâncitură de după urechi. 56 (Reg; îc) ~a calului (sau ~a-cailor) Tâmplă. 57 (Mdv; îc) ~a-găinilor Cobe. 58 (îae; dep) Epitet pentru un om sau un animal, în special pentm un cal slab, jigărit. 59 (Bot; reg; îc) ~a-porcilor Zârnă (Solanum nigrum). 60 (Reg; îc) -a-puricelui Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, cu frunze păroase, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conyza). 61 (Bot; reg; îc) ~a-stelnițelor Păducherniță (Lepidium ruderale).

moartea-găinilor (boală) (reg.) s. f. art., g.-d. art. morții-găinilor

!moartea-găinilor (boală) (reg.) s. f. art., g.-d. art. morții-găinilor

moartea-găinilor (med. vet.) s. f.

MOARTEA-GĂINILOR s. v. cobe, țâfnă.

moartea-găinilor s. v. COBE. ȚÎFNĂ.

moarte s.f. I 1 decedare, deces, dispariție, expiere, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit¹, stingere, sucombare, <livr.> exitus, extincție, <rar> răposat¹, <înv. și pop. > săvârșire, sfârșenie, <pop.> pierzanie, pierzare, <înv. și reg.> cataroi², <reg.> devlă, petrec, pieiște, pocaină, topenie, <înv.>concenire, istov, lipsire, mortăciune, petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, prestavlenie, pristăvire, răsuflarea sufletului (v. răsuflare), săvârșenie, săvârșit¹, scădere, sconcenie, slobozitul vieții (v. slobozit¹), <eufem.> plecare, <fig.> adormire, apunere, apus¹, deznodământ final, deznodământ tragic, <fig.; rar> nimicire, pahar mortal, <fig.; înv. și pop.> paharul morții (v. pahar), strămutare, <fig.; înv.> deznodământ fatal, expirare, expirație, <fig.; iron. sau peior.> crăpare, <arg.> mierleală, mierlire. Moartea poetului a provocat durere. 2 (în concepțiile relig.) <înv.> neviață, <fig.> liniște de veci, liniște eternă, liniște veșnică, odihnă de veci, odihnă veșnică, odihnire, pace, repaus, repaus etern, somnul cel veșnic (v. somn²), somnul de veci (v. somn²), somnul mormântului (v. somn²), somnul morții (v. somn²), somnul veșnic (v. somn²), somnul veșniciei (v. somn²), <fig.; rar> mormânt, pacificare, <fig.; înv. și pop.> noapte, repauzare, <fig.; înv.> somn etern (v. somn²). Moartea este fără sfârșit. 3 (med., med. vet.) moarte aparentă = letargie, somn letargic (v. somn²), stare letargică, <înv.> letarg. În timpul morții aparente pacientul este inconștient, imobil și poate răspunde doar la stimuli exteriori puternici; moarte cerebrală = comă depășită. Moartea cerebrală este caracterizată prin abolirea funcțiilor vitale; moarte subită = <înv.> moarte momentană. Moartea subită este moartea prin sincopă; (înv.) moarte momentană v. Moarte subită. 4 (jur.; adesea determ. prin „de om”) asasinat¹, crimă, homicid, omor, omorâre, omucidere, ucidere, <rar> nelegiuire, <înv.> deșugubină, omucid, ucigărie, ucigătură, ucisătură, <înv.; astăzi poetic> sânge, <arg.> merinoi, mortăciune. A fost condamnat pe viață pentru moarte de om. 5 (jur.) condamnare la moarte, executare, execuție, execuție capitală, pedeapsă capitală, <înv.> certarea morții (v. certare), pedeapsa morții (v. pedeapsă), pierderea capului (v. pierdere). Criminalul a scăpat de moarte în urma unei grațieri. 6 (art. Moartea; în credințe și superstiții; nm. pr.) <pop.; eufem.> Samodiva (v. samodivă), <fam.; glum.; eufem.> Moțata (v. moțat), <reg.; eufem.> Despletita (v. despletit), Sfânta (v. sfânt). Moartea l-a luat prea repede dintre noi. 7 (înv. și reg.) v. Letalitate. Mortalitate. 8 (jur.; înv.) moarte vajnică v. Omor cu premeditare. 9 (poetic) v. Carnaj. Masacru. Măcel. Omor. 10 fig. <fig.> dispariție. Prietenia dintre ei nu este supusă morții. Neînțelegerile dintre cei doi acționari au dus la moartea companiei. II 1 (art.; med. vet.; pop.) moartea-găinilor v. Cobe. 2 (med.; înv. și reg.; adesea urmat de determ. care indică specificul originea etc.) v. Epidemie. Molimă. 3 (art.; anat.; reg.) moartea-cailor = moartea-calului v. Tâmplă¹. 4 (art.; bot.; reg.) moartea-porcilor v. Lăsnicior. Zârnă (Solanum nigrum); moartea-stelnițelor v. Păducherniță (Lepidium ruderale).