moacră [At: LB / Pl: ~re / E: ns cf mg makra „varietate de struguri”] 1 a (Reg; lpl; îs) Struguri ~re Varietate de struguri mari, verzi și acri. 2-3 sf af (Trs; mpl; îs) Cireașă ~ (Cireașă) pietroasă. 4 sf (Reg) Căpșună.

moácră, V. mocru.

mocru sm [At: LB / Pl: ~ri / E: cf moacră] (Bot; Trs) Specie de cireș care produce cireșe pietroase.

moacre f. pl. cireșe pietroase: [Origină necunoscută].

mócru, moácră adj. (ung. makra, un fel de strugurĭ). Trans. Se zice despre cireșu care produce cireșe petroase, numite în Munt. drăgănele (prunus avium).

mocru (-oacră), adj. – (Trans.) Varietate de cireșe. Mag. makra „varietate de struguri” (Scriban).

MOACRĂ adj. v. pietroasă.

moacră adj. v. PIETROASĂ.

MOÁCRĂ adj., s. f. 1. Adj. (Regional, pl., în sintagma) Struguri moacre = varieta de struguri mari, verzi și cu gust acru (Cîlnic-Reșița). ALR I 1 210/28. 2. Adj. (Transilv., mai ales la pl., în sintagma) Cireașă moacră (și substantivat, f.) = cireașă pietroasă, v. p i e t r o s. Cf. LB, VALIAN, V., PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 510, LM, DDRF, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U., PANȚU, PL. 63, SCRIBAN, D., FRÎNCU-CANDREA, M. 103, VICIU, GL., DENSUSIANU, Ț. H. 325, ALR II/53, 105. 3. S. f. (Regional) Căpșună (Hunedoara), ALR I 865/112. – Pl.: moacre. – Etimologia necunoscută. Pentru sensul cf. magh. m a k r a „varietate de struguri”. -

MÓCRU s. m. (Bot.; Transilv.) Specie de cireș care produce cireșe pietroase. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 516, LM, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., PANȚU, PL., VICIU, GL., CV 1951, nr. 3-4, 46. – Pl.: mocri. – Cf. m o a c r ă.