MOȚĂITÚRĂ, moțăituri, s. f. Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȚĂITÚRĂ s. v. ațipire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

moțăitúră s. f. (sil. -ță-i-), g.-d. art. moțăitúrii; pl. moțăitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink