MOȘMONDÍT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOȘMONDÍT adj. v. mocăit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOȘMONDÍ, moșmondesc, vb. IV. Intranz. A lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOȘMONDÍ vb. v. mocăi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
moșmondí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondésc, imperf. 3 sg. moșmondeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșmondeáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
moșmondi, moșmondesc v. r. 1. a lucra încet, fără spor; a se mișca încet 2. a pierde vremea cu nimicuri
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink