moșian sm [At: (a. 1742) URICARIUL, V, 400/23 / P: ~și-an / Pl: ~ieni / E: moșie¹ + -an] (Înv) Moșnean (4).

moșian, moșieni, s.m. (înv.) moșnean, răzeș.

MOȘIÁN s. m. (Învechit) Moșnean (2), răzeș. Moșieanul și boiariul să se întreacă în deschiderea avuției pămîntului. PISCUPESCU, O. 34/4. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Tot omul moșian să fie volnic a stăpîni moșia sa (a. 1742). URICARIUL, V, 400/23. – Pronunțat: -și-an. – Pl.: moșieni. – Moșie¹ + suf. -an.