moșcoală sf [At: DR. IV, 1081 / Pl: ~le / E: moșcoli] (Trs) Rușine, ocară.

moșcoală, moșcoale, s.f. (reg.) rușine, ocară.

moșcoálă, moșcoale, s.f. (reg.) Ocară, rușine: „Tu-acolo să arzi cu pară / Cum m-ai făcut de moșcoală” (Bârlea, 1924, II: 64). – Din moșcoli (MDA), cf. moșcoleală.

moșcoală, moșcoale, s.f. – (reg.) Ocară, rușine: „Tu-acolo să arzi cu pară / Cum m-ai făcut de moșcoală” (Bârlea, 1924, II: 64). – Din moșcoli (MDA), cf. moșcoleală.

moșcoală, -e, s.f. – Ocară, rușine: „Tu-acolo să arzi cu pară / Cum m-ai făcut de moșcoală” (Bârlea 1924 II: 64). – Din moșcoli; cf. magh. mocskos „murdar”.

MOȘCOÁLĂ s. f. (Prin Transilv.) Rușine, ocară. Cf. DR. IV, 1081. Tu acolo, să arzi cu pară, Cum m-ai făcut de moșcoală. BÎRLEA, P. 140. – Pl.: moșcoale. – Postverbal de la moșcoli.