mizantrópă s. f. (sil. mf. miz-), g.-d. art. mizantrópei; pl. mizantrópe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIZANTRÓP, -Ă, mizantropi, -e. s. m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

MIZANTRÓP ~i m. 1) Persoană care manifestă aversiune față de specia umană. 2) Persoană cu caracter sumbru, care preferă singurătatea, evitând contactul cu societatea. /<fr. misanthrope
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIZANTRÓP, -Ă s.m. și f. Suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz. [< fr. missnthrope, cf. gr. misein – a urî, anthropos – om].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIZANTRÓP, -Ă s. m. f. suferind de mizantropie; ursuz. (< fr. misanthrope)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MIZANTRÓP adj. v. ursuz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mizantróp s. m. (sil. mf. miz-), pl. mizantrópi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink