14 definiții pentru mizantrop

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIZANTROP, -Ă, mizantropi, -e, s. m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.

MIZANTROP, -Ă, mizantropi, -e, s. m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.

mizantrop, ~o smf, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) misa~ / Pl: ~i, ~ope / E: fr misanthrope, cf ngr μυσάνθρωπος] 1-2 (Persoană) stăpânită de mizantropie. 3-4 (Pex) (Om) nesociabil.

MIZANTROP, mizantropi, s. m. Persoană stăpînită de mizantropie; persoană nesociabilă, neprietenoasă. Medelioglu era mizantrop și singuratic. CAMIL PETRESCU, O. II 291. N-aveau altă treabă decît să supere singurătatea unor mizantropi. NEGRUZZI, S. I 235.

MIZANTROP, -Ă s.m. și f. Suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz. [< fr. misanthrope, cf. gr. misein – a urî, anthropos – om].

MIZANTROP, -Ă s. m. f. suferind de mizantropie; ursuz. (< fr. misanthrope)

MIZANTROP ~i m. 1) Persoană care manifestă aversiune față de specia umană. 2) Persoană cu caracter sumbru, care preferă singurătatea, evitând contactul cu societatea. /<fr. misanthrope

mizantrop m. 1. cel ce urăște pe oameni; 2. om ursuz.

*misantróp, -oápă s. (vgr. misánthropos, d. miséo, urăsc, și ánthropos, om. V. fil-antrop). Care urăște oameniĭ, care nu ĭubește societatea. – Ob. miz- (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mizantrop (desp. mi-zan-/miz-an-) s. m., pl. mizantropi

!mizantrop (mi-zan-/miz-an-) s. m., pl. mizantropi

mizantrop s. m. (sil. mf. miz-), pl. mizantropi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIZANTROP, -O s. m. și f. (Rar, la f.) Persoană stăpînită de mizantropie; p. e x t. om nesociabil, neprietenos, ursuz. Cf. DELEANU, LEX. Dar nici singuratici să trăim, pentru că atunci ne facem misantropi. MARCOVICI, D. 117/14. N-aveau altă treabă decît să supere singurătatea unor mizantropi. NEGRUZZI S. I, 235, cf. I. NEGRUZZI, S. IV, 30, LOVINESCU C. V, 5. ◊ (Adjectival) Oameni mizantropi și hipocondri, care văd în toată lumea înșelători și mincinoși. BARIȚIU, P. A. III 120. Medelioglu era mizantrop și singuratic. PETRESCU, O. II, 291. (F i g.) Sălcii mizantrope îsi lustruiesc franjurile plînse. KLOPȘTOCK, F. 330. - Pl.: mizantropi, -ope. - Și:(învechit) misantróp, -ópă s. m. și f. – Din fr. misanthrope. Cf. ngr. υσάνθρωπος.

Intrare: mizantrop
  • silabație: mi-zan-trop, miz-an-trop info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mizantrop
  • mizantropul
  • mizantropu‑
plural
  • mizantropi
  • mizantropii
genitiv-dativ singular
  • mizantrop
  • mizantropului
plural
  • mizantropi
  • mizantropilor
vocativ singular
  • mizantropule
plural
  • mizantropilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mizantrop, mizantropisubstantiv masculin
mizantro, mizantropesubstantiv feminin

  • 1. Persoană stăpânită de mizantropie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Medelioglu era mizantrop și singuratic. CAMIL PETRESCU, O. II 291. DLRLC
    • format_quote N-aveau altă treabă decît să supere singurătatea unor mizantropi. NEGRUZZI, S. I 235. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.