9 definiții pentru «mizantrop»   declinări

MIZANTRÓP, -Ă, mizantropi, -e, s. m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

!mizantróp (mi-zan-/miz-an-) s. m., pl. mizantrópi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MIZANTRÓP adj. v. ursuz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIZANTRÓP ~i m. 1) Persoană care manifestă aversiune față de specia umană. 2) Persoană cu caracter sumbru, care preferă singurătatea, evitând contactul cu societatea. /<fr. misanthrope
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIZANTRÓP, -Ă s.m. și f. Suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz. [< fr. misanthrope, cf. gr. misein – a urî, anthropos – om].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIZANTRÓP, -Ă s. m. f. suferind de mizantropie; ursuz. (< fr. misanthrope)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mizantróp s. m. (sil. mf. miz-), pl. mizantrópi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mizantrop m. 1. cel ce urăște pe oameni; 2. om ursuz.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*misantróp, -oápă s. (vgr. misánthropos, d. miséo, urăsc, și ánthropos, om. V. fil-antrop). Care urăște oameniĭ, care nu ĭubește societatea. – Ob. miz- (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink