mitropolitan, ~ă a [At: POLIZU / V: (rar) met~ / Pl: ~i, ~e / E: mitropolit + -an, cf lat metropolitanus] 1-2 Care aparține (mitropoliei sau) al mitropolitului Si: (înv) mitropolicesc (1-2). 3-4 a Care ține (de mitropolie¹ sau) de mitropolit Si: (înv) mitropolicesc (3-4).

MITROPOLITAN, -Ă, mitropolitani, -e, adj. Care ține de mitropolie; al mitropoliei sau al mitropolitului. Era în odăile mitropolitane, în care se înghesuiseră peste patruzeci de boieri. CAMIL PETRESCU, O. II 648.

MITROPOLITAN ~ă (~i, ~e) Care ține de mitropolit sau de mitropolie; propriu mitropolitului sau mitropoliei. /mitropolit + suf. ~an

metropolitan², ~ă a vz mitropolitan

mitropolitan (referitor la mitropolie) (desp. mi-tro-) adj. m., pl. mitropolitani; f. mitropolitană, pl. mitropolitane

mitropolitan (referitor la mitropolie) (mi-tro-) adj. m., pl. mitropolitani; f. mitropolitană, pl. mitropolitane

mitropolitan (referitor la mitropolie sau la mitropolit) adj. m. (sil. -tro-), pl. mitropolitani; f. sg. mitropolitană, pl. mitropolitane

MITROPOLITAN adj. (BIS.) (înv.) mitropolicesc. (Biserică ~.)

MITROPOLITAN adj. (BIS.) (înv.) mitropolicesc. (Biserică ~.)

metropolitan s.n. (transp.; rar) v. Metrou. Tren subteran.

MITROPOLITAN, -Ă adj. Care ține de mitropolie¹ sau de mitropolit, al mitropoliei sau al mitropolitului; (învechit) mitropolicesc. Cf. POLIZU. Așeză în biserica mitropolitană de la Suceava moaștele fericitului. HASDEU, I. V. 34, cf. COSTINESCU. Zidi o mare mitropolie în Tîrgoviște unde strămută scaunul mitropolitan ce pînă atunci stătea în Argeș. XENOPOL, I. R. IV, 182. Era în odăile mitropolitane, în care se înghesuiseră pestre patruzeci de boieri. CAMIL PETRESCU, O. II, 648. - Pl.: mitropolitani, -e. - Și: (rar) metropolitán, -ă adj. HASDEU, I. C. I, 85. – Mitropolit + suf. -an. - – Pentru metropolitan, cf. lat. m e t r o p o l i t a n u s.

METROPOLITÁN², -Ă adj. v. mitropolitan.