4 definiții pentru mitnic
Explicative DEX
mítnic m. (vsl. mytĭnikŭ, id.). Dos. Vameș.
mitnici sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 96r/25 / Pl: mitnici / E: slv митникъ „vameș”] (Îvr; îs) ~i văzduhului Vameși care, după credințele populare, păzesc vămile cerului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
mitnici s. m. pl. (Înv., în sintagma) Mitnicii văzduhului = vameși care, după credințele populare, păzesc vămile cerului; vameșii văzduhului. – Din sl. mitniku.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MÍTNICI s. m. pl. (Învechit, rar în construcția) Mitnicii văzduhului = vameși care, după credințele mistice, păzesc vămile cerului; vameșii văzduhului. Are s[u]fl[e]t[u]l de mitnicii văzduhului. DOSOFTEI, V. S. octombrie 96r/25. - Pl.: mitnici. – Din v. sl. митникъ „vameș”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mitnic
mitnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)