MITIZÁT, -Ă, mitizați, -te, adj. Care a devenit un mit; mitificat, mitologizat. – V. mitiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MITIZÁ, mitizez, vb. I. Tranz. A transforma în mit persoane, obiecte etc.; (rar) a mitifica, a mitologiza. – Din it. mitizzare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A MITIZÁ ~éz tranz. (persoane, obiecte etc.) A transforma în mit. /<it. mitizzare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MITIZÁ vb. I. tr. A da un caracter mitic. [< it. mitizzare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MITIZÁ vb. tr. a da un caracter mitic unei persoane, unui obiect etc.; a mitifica, a mitologiza. (< it. mitizzare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A mitiza ≠ a demitiza
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mitizá vb., ind. prez. 1 sg. mitizéz, 3 sg. și pl. mitizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink