MITITELÚȚ, -Ă, mititeluți, -te, adj. Diminutiv al lui mititel. – Mititel + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

mititelúț adj. m., pl. mititelúți; f. sg. mititelúță, pl. mititelúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink