mitarnic [At: NEAGOE, ÎNV. 26/23 / Pl: ~ici / E: mită + -arnic] 1 a Coruptibil. 2-4 sm Mitar (1-3).

MITARNIC, -Ă, mitarnici, -e, adj. (învechit) Care primește mită; necinstit. Pizmașul... de este judecător sau slujbaș, este mitarnic. PISCUPESCU, O. 113.

MITARNIC, -Ă, mitarnici, -ce, adj. (Înv.) Care primește mită; necinstit. – Din mită + suf. -arnic.

mitarnic a. care iea mită.

mitárnic, -ă adj. (d. vsl. mytarĭ, vameș, cu sufixu -nic). Care primește mită, coruptibil.

MITARNIC adj. v. coruptibil.

MITARNIC s. v. vameș.

mitarnic, -ă s.m., adj. (înv.) I s.m. 1 v. Vameș. 2 (fin.) v. Cămătar. Speculant. II adj. (despre oameni) v. Coruptibil. Venal. Viciabil.

mitarnic adj. v. CORUPTIBIL.

mitarnic s. v. VAMEȘ.

MITARNIC adj., s.m. (Învechit) 1. Adj. Care primește mită (1); coruptibil; p. e x t. necinstit. Pe judecătorii cei nedrepți și mitarnici care întoarseră dreptatea îi urgisi Dumnezeu. NEAGOE, ÎNV. 26/23. Era om și harnic, nici mitarnic, sau lacom. NECULCE, L. 336. Le-au zis să nu meargă la turci că sînt răi și mitarnici (începutul sec. XVIII). mag. IST. II, 9/4. Generalii nemților sînt foarte mitarnici. DIONISIE, C. 212, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Pizmașul. . . de este judecător sau slujbaș, este mitarnic. PISCUPESCU, O. 113/1, cf. VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. S. m. Mitar (1). Veniră și mitarnicii, botezară-se de el. TETRAEV. (1 580), ap. CCR 10/31. Osîndiia fariseul pre alalți oameni și pre mitarnicii. CORESI, EV. 16, Și era mulțime de mitarnici. N. TEST. (1648), 73^r/30, cf. LB, LM. 3. S. m. Cămătar. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, PONTBRIANT, D., BARCIANU. - Pl.: mitarnici. – Mită suf. -arnic.