MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă¹, – Din sl. mito.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

MÍTĂ ~e f. Dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mito
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

mítă (míte), s. f. – Șperț, bani care servesc pentru pentru a da șperț. Sl. myto „recompensă” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto. – Der. mitariu, s. m. (înv., persoană coruptă); mitui, vb. (a da mită); mituială, s. f. (șperțuială); mitărnicie, s. f. (înv., șperț).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

MÍTĂ s. șperț, (înv.) mituială, mâzdă, rușfet, sfănțuială, (arg.) șpagă. (A lua ~.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

MÍTĂ s. v. camătă, dobândă, procent.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

mítă s. f., pl. míte
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

MÍȚĂ, mițe, s. f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formând un cârlionț; smoc de păr sau de lână. ♦ Lână tunsă pentru prima oară de pe miei; lână (de calitate inferioară) tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

MÍȚĂ ~e f. 1) Lână (scurtă) tunsă pentru prima dată de pe miei. 2) Lână de calitate inferioară (tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lână care atârnă în smocuri. /<lat. agnicius, ~a
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

míță (míțe), s. f. – 1. Smoc de lînă sau de păr. – 2. Lînă de miel netunsă. – 3. Smoc de păr la pintenul călăreților. – Var. miț. Mr. ńiț. Origine îndoielnică. Se consideră în general drept der. de la lat. *agnicius „de miel” (Candrea-Dens., 1142; Candrea; Pascu, Beiträge, 11; Pascu, I, 134), der. care pare posibilă, dar nu suficientă pentru a explica toate accepțiile cuvîntului. Poate că este în loc de *niță și vine din lat. inituum, cf. reg. nízilu „fir”, catan. nizzulu „fir” (Rom., Forsch., LXIV 417). Der. din pol. jagnięcy „de miel” (Cihac, II, 199), din lat. mῑca „fragment” (Tiktin) sau din mîță „pisică” (REW 5557) pare indoielnică. Der. mițui (var. miți), vb. (a tunde mieii pentru prima oară); mițuit, s. n. (tunsul mieilor); mițos, adj. (cu multe mițe), care nu are nici o legătură cu mîță (Pușcariu, Jb., XI, 54; REW 5557).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

MÍȚĂ s. codină, (reg.) miezură, tușinătură. (~ este lâna de calitate inferioară.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

míță s. f., g.-d. art. míței; pl. míțe
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

A LUA MITĂ a lua dreptul / mangă, a sălta, a sfănțui.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

MITĂ atenție, blat, blătescu, cacao, drept, injecție, mangă, mânjeală, peșcheș, pincă, plic, plocon, șpagă, șperț, uium.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink