mistrițat, ~ă a [At: VÎRCOL, V. 6 / V: ~rat, ~ricit / Pl: ~ați, ~e / E: mistrița] 1 (Olt, d. plante și animale) Corcit. 2 (Olt, d. fructe, îf mistricit) De pădure Si: pădureț, sălbatic.

mistricea v vz mistrița

mistriceat, ~ă a vz mistrițat

mistrici v vz mistrița

mistricit, ~ă a vz mistrițat

mistrița vt [At: CIAUȘANU, GL. / V: ~ricea, (cscj) ~rici / Pzi: ~țez / E: mistreț] (Olt; c. i. animale de specii diferite) A corci.

MISTRIȚAT adj. v. amestecat, corcit, încrucișat.

mistrițat, -ă adj. (biol.; reg.; despre plante sau animale din specii, soiuri ori rase diferite) v. Amestecat. Corcit. Încrucișat.

mistrițat adj. v. AMESTECAT. CORCIT. ÎNCRUCIȘAT.

MISTRIȚA vb. v. încrucișa.

mistrița vb. I. tr. (biol.; reg.; compl. indică rase de animale) v. Încrucișa.

mistrița vb. v. ÎNCRUCIȘA.

MISTRIȚÁT, -Ă adj. 1. (Olt.; despre părul animalelor) Provenit din încrucișarea a dc plante sau animale diferite; corcit; Cf. VÎRCOL, V. 96, PLOPȘOR, V. O., ALR I 445/846. MAT. DIALECT. I, 231. 2. (În nord-estul Olt., despre fructe; forma mistricit) De pădure, p ă d u r e ț; sălbatic. Cf. MAT. DIALECT, I, 231. - Pl.: mistrițați, -te. – Și: mistriceat, (PLOPȘOR, V. O.), mistricit, -ă adj. – V. mistrița.

MISTRIȚÁ vb. I. Tranz. (Olt.; complementul indică animale sau plante de specii diferite) A încrucișa (între ele); a corci. CIAUȘANU, GL., PLOPȘOR, V. O. -• Prez. ind.: mistrițez. – Și: mistriceá PLOPȘOR, V. O. vb. II, mistrici (CIAUȘANU, GL. vb. - V. mistreț.