16 definiții pentru misticism
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MISTICISM, misticisme, s. n. Totalitatea atitudinilor și învățămintelor care rezultă din afirmația că realitatea autentică este inaccesibilă conștiinței și poate fi pătrunsă doar prin metode intuitiv-extatice; misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme.
misticism sn [At: BĂLCESCU, M. V. 392 / Pl: (rar) ~e / E: fr mysticisme] 1 Formă a concepției despre lume, de natură religioasă, care propagă credința în existența unor forțe supranaturale și posibilitatea unui contact direct cu ele prin revelație, intuiție, extaz etc. Si: (rar) misticitate. 2 Stare de spirit specifică misticului (6) sau apropiată de cea a misticului (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MISTICISM s. n. Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe (prin revelație, intuiție, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MISTICISM s. n. Formă a concepției idealiste religioase despre lume, care propagă credința în existența unor forțe supranaturale. Misticism, egoism, efecte de formă, subiecte luate de prin nouri, – iată decadentismul. IONESCU-RION, C. 108. Misticismul este totdeauna fatal popoarelor. BOLLIAC, O. 259.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MISTICISM s.n. Concepție teologică-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credința în existența unor forțe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelație, intuiție, extaz; mistică. ♦ Comportament, atitudine psihică, concepție specifică misticilor. [Cf. fr. mysticisme, rus. mistițizm].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MISTICISM s. n. concepție ideologico-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credința în existența unor forțe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelație, intuiție, extaz; mistică. (< fr. mysticisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MISTICISM n. Credință despre existența unor forțe supranaturale cu care omul ar comunica prin revelație și extaz. /<fr. mysticisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
misticism n. doctrină, dispozițiune de a admite comunicațiuni extraordinare între om și divinitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*misticízm n. (d. mistic). O doctrină filosofică și religioasă după care perfecțiunea consistă într’un fel de contemplațiune care merge pînă la extaz și-l unește misterios pe om cu Dumnezeŭ. Caracteru omuluĭ mistic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
misticism s. n., (practici mistice) pl. misticisme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
misticism s. n., (practici mistice) pl. misticisme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
misticism s. n., (practici mistice) pl. misticisme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
misticism.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MISTICISM s. 1. (rar) misticitate. 2. v. mistică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MISTICISM s. (rar) misticitate.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MISTICISM s. n. Formă a concepției idealiste despre lume, de natură religioasă, care propagă credința în existența unor forțe supranaturale și posibilitatea unui contact direct cu aceste forțe prin revelație, intuiție, extaz etc.; (rar) misticitate. Spiritul de superstiție și de misticism . . . merse pînă a crede că și schimbarea portului. . . fusese un semn rău. BĂLCESCU, M. V. 392. Misticismul este totdeauna fatal popoarelor. BOLLIAC, O. 259, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., GHEREA, ST. CR. II, 313. Misticism, egoism, efecte de formă, subiecte luate de prin nouri – iată decadentismul. IONESCU-RION, C. 108, cf. DDRF, ALEXI, W. Un presimțămînt de un misticism ucigător se înghesuie între păreți. KLOPȘTOCK, F. 326. Un ideal pur uman, care-și găsise expresia cea mai desăvîrșită în arta și literatura antică, înlocuiește misticismul medieval. OȚETEA, R. 21. Toată pestrița desfășurare a cubismului, dadaismului. . . cu iz de putreziciune și misticism. . . s-a potolit. CONTEMP. 1949, nr. 164, 8/1. Misticismul, vitalismul. . . îl lasă rece. RALEA, S. T. III, 128, cf. II, 84. Împămîntenise în rîndurile unor tineri cu înclinații huliganice misticismul său de mediocră proveniență germanică. BENIUC, M. C. I, 313. Anii de dezvoltare socialistă a țării noastre au fost marcați de succese și în combaterea prejudecăților și a misticismului. cf 1961, nr. 1, 16. ♦ Stare de spirit specifică misticului (3) sau apropiată de cea a misticului. Nu simțeam în ei nici un misticism. GALACTION, O. 17. În tihna aceasta a misticismului său veneau să-l înțepe amintiri. SADOVEANU, O. IX, 168. - Pl.: (rar) misticisme. H. LOVINESCU, C. S. 39. – Din fr. mysticisme.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
misticism, misticismesubstantiv neutru
- 1. Totalitatea atitudinilor și învățămintelor care rezultă din afirmația că realitatea autentică este inaccesibilă conștiinței și poate fi pătrunsă doar prin metode intuitiv-extatice. DEX '09 DLRLC DNsinonime: misticitate mistică
- Misticism, egoism, efecte de formă, subiecte luate de prin nouri, – iată decadentismul. IONESCU-RION, C. 108. DLRLC
- Misticismul este totdeauna fatal popoarelor. BOLLIAC, O. 259. DLRLC
-
etimologie:
- mysticisme DEX '09 DEX '98 DN