MISTAGÓG, mistagogi, s. m. Preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase; p. ext. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității. – Din fr. mystagogue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTAGÓG s.m. Preot inițiator în mistere la vechii greci. ♦ (P. ext.) Epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. [Cf. fr. mystagogue].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTAGÓG s. m. (ant.) preot inițiator în mistere; (p. ext.) om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. (< fr. mystagogue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mistagóg s. m., pl. mistagógi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink