MIRUITÓR, miruitori, s. m. (Rar) Preot care miruiește¹. [Pr.: -ru-i-] – Mirui¹ + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

miruitór s. m. (sil. -ru-i-), pl. miruitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

miruitór, miruitori s. m. 1. Preot care miruiește; mirodot. 2. Mic obiect din metal argintat, lung de câțiva cm și subțire, terminat în formă de cruce, cu care preotul miruiește pe credincioși. – Din mirui + suf. -tor.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink