MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIROSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care miroase; care emană miros. Parfum ~. /a mirosi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIROSITÓR adj. odorant, odorifer. (Substanță ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Mirositor ≠ nemirositor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mirositór adj. m. pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IARBĂ-MIROSITOÁRE s. v. vițelar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SALCIE-MIROSITOÁRE s. v. răchițică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂLCIUȚĂ-MIROSITOÁRE s. v. răchițică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRESTIE-MIROSITOÁRE s. v. obligeană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink