4 definiții pentru miroseață
Explicative DEX
miroseață sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 65v/2 / Pl: ~țe / E: miros + -eață] (Îvr) Mireasmă (2).
miroseáță f., pl. ețe. Vechĭ. Miros plăcut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
miroseață s.f. (înv.) miros plăcut.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MIROSEÁȚĂ s. f. (Învechit, rar) Balsam, mireasmă (2). Săpînd, aflară trupul sv[e]ntei nestricat. . . cu mirosiațe scumpe mirosind mai frumos decît trandahirul și decît tămîia. DOSOFTEI, V. S. octombrie 65v/2. - Pl.: miroseațe. – Miros + suf. -eață.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: miroseață
miroseață substantiv feminin
| substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||