mirimiran sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 267 / V: ~am / S și: miri miran / Pl: ~i / E: tc mir-i-miran] Funcționar turc care guverna un district.

mirimiram sm vz mirimiran

mirimiran, mirimirani, s.m. (înv.) guvernator turc al unui district.

MIRIMIRÁN s. m. Funcționar turc care guverna un district. Porni războiul. . . dimpreună cu . . . toți vezirii, beilerbeii și miri miranii. VĂCĂRESCUL, IST. 267. Cei ce merg la dregătoriile lor, prea înălțații vizirii miei și prea cinstiții mirimiramii miei (a. 1828). IORGA, S. D. XXI, 40, cf. ȘIO II₂, 81. - Scris și: mirimiran. – Pl.: mirimirani. – Și: mírimirăm s. m. – Din tc. mir-i-miran.