9 definiții pentru „mirific”   declinări

MIRÍFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

mirífic (livr.) adj. m., pl. mirífici; f. mirífică, pl. mirí­fice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRÍFIC adj. v. minunat, splendid, strălucitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRÍFIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care provoacă admirație ieșită din comun; în stare să producă admirație extraordinară. /<fr. mirifique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Minunat, măreț; admirabil. [Cf. lat. mirificus, fr. mirifique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRÍFIC, -Ă adj. (și adv.) minunat; măreț; admirabil. (< fr. mirifique, lat. mirificus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mirífic adj. m., pl. mirífici; f. sg. mirífică, pl. mirífice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mirific a. minunat: panorama mirifică a mării CAR.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*mirífic, -ă adj. (lat. mirificus, d. mirus, miraculos, minunat, și fácere, a face). Fam. Miraculos, minunat. Adv. În mod miraculos: a cînta mirific.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink