miria- [At: DN³ / P: ~ri-a / E: fr, it myria-] Element prim de compunere savantă, cu semnificațiile: 1 Foarte numeros. 2 (La unități de măsură) De zece mii de ori mai mare. 3 (La unități de măsură) De o sută de miliarde de ori mai mare.

MIRIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „foarte numeros”, „de zece mii de ori”, „10⁴”. [Pron. -ri-a. / < fr. myria-, it. miria-, cf. gr. myrias – zece mii].

MIRIA- elem. „foarte numeros, nenumărat”, „zece mii”. (< fr. myria-, cf. gr. murios)

miri s vz mirie

mirie sf [At: (sec. XVIII) ap. LET² III, 295 / V: miri, merie / Pl: ~ii / E: tc mirî] 1 Visterie a împărăției turcești Si: tezaur 2 (Pex; îrg) Impozit.

MIRIE, mirii, s. f. (Popular) Bir, dare, impozit. Să vie... Pîrcălabul... s-aducă miria Și toată datoria. PĂSCULESCU, L. P. 208.

MIRIE, mirii, s. f. (Înv. și reg.) Bir, impozit. – Tc. mirî.

mirie (mirii), s. f. – Fisc. Tc. miri (Șeineanu, III, 81; Tiktin). Sec. XVIII, înv.

MIRIA- „foarte numeros, nenumărat”. ◊ gr. myrias „zece mii” > fr. myria-, germ. id., engl. id., it. miria- > rom. miria-. □ ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de artropode al căror corp este format din segmente sau din inele și care au mai multe perechi de picioare; ~spor (v. -spor), adj., cu numeroși spori.

Miri, -a v. Miron III 2.

MIRIE s. v. bir, dare, impozit.

mirie s.n. (fin.; în trecut; înv.) v. Bir. Contribuție. Dare. Impozit. Impunere.

mirie s. v. BIR. DARE. IMPOZIT.

mirie, mirii, s.f. (înv., reg.) 1. tezaur, vistierie. 2. impozit.

MIRÍE s. f. Tezaur, vistierie a împărăției turcești; p. e x t. (învechit și regional) impozit, bir. Ce-au strîns din copilărie, Acum o iau la mirie (sfîrșitul sec. XVIII), LET² III, 295. Ai adus și dar la împărăteasca mirie (a. 1799). ap. TDRG. Să neguțătorea și cu zaharelile ce să cumpăra pentru miria împărătească (a. 1821). IORGA, S. D. XI, 208. Ieși părcălabe, încoa, Că te chiamâ Domnia Ca sâ-i aduci miria. PĂSCULESCU, L. P. 208. Pl.: mirii. – Și: miri (ȘIO II₂, 81) subst., meríe (T. PAPAHAGI, C. L.) s. f. – Din tc. miri.