miresmat, ~ă a [At: (a. 1789) ap. IORGA, L. II, 324 / V: (înv) ~mit, ~ezmit / E: miresma] Înmiresmat.

mirăzmi v vz miresma

miresma [At: (a. 1700) BV I, 394 / V: ~ezma, (înv) ~răzmi, ~mi, ~ezmi / Pzi: ~mez / E: mireasmă] 1 vt A înmiresma. 2 vi (Rar; d. mirosuri, parfumuri, adieri) A se împrăștia.

miresmi v vz miresma

miresmit, ~ă a vz miresmat

mirezmit, ~ă a vz miresmat corectat(ă)

mirezmésc v. intr. (d. mireazmă). Vechĭ. Rar. Miros. V. tr. Parfumez.

miresma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. miresmez, 3 miresmează; conj. prez. 1 sg. să miresmez, 3 să miresmeze

miresma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 miresmează

miresma vb., ind. prez. 1 sg. miresmez, 3 sg. și pl. miresmează

MIRESMAT adj. v. îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.

miresmat, -ă adj. (pop.; despre aer, mirosuri etc.) v. Aromit. Dulce. Dulceag. Îmbălsămat, Îmbătător. Înmiresmat. Parfumat. Suav.

miresmat adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT.

MIRESMA vb. v. îmbălsăma, înmiresma, parfuma.

miresma vb. I. tr. (pop.; despre flori, parfumuri etc.; compl. indică aerul, atmosfera sau spații, încăperi etc.) v. Îmbălsăma. Înmiresma. Odoriza. Parfuma.

miresma vb. v. ÎMBĂLSĂMA. ÎNMIRESMA. PARFUMA.

MIRESMÁT, -Ă adj. Care conține (și răspîndește) miresme (1); înmiresmat, îmbălsămat, parfumat, (învechit, rar) miresmător. Păzind liniștea patriii și bucuria, care înfloreaște ca un crin bine mirezmit întru luminarea limbii rumânești (a. 1789). ap. IORGA, F. II, 324. Un vînt molatec, miresmit, Cu păru-mi se juca. F (1886), 353. Aerul e rar, miresmat de rășina de brad, de fîn copt. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. Lumea ieșea în pilcuri, seara, în parcul miresmat. DEMETRIUS, A. 195. S-au mai plimbat împreună prin padurea Andronache, pierzindu-se într-un luminiș cu ierburi miresmate. BENIUC, M. C. I, 457, cf. 293. - Pl.: miresmați, -te. – Și: (învechit) miresmít, -ă, mirezmít, -ă adj. – V. miresma.

MIRESMA vb. I. 1. T r a n z. A umple de miresme (1); a înmiresma, a îmbălsăma, a parfuma. Înflorind cu florile ceale bine mirositoare au mirăzmit toată lumea (a. 1 700). BV I, 394. Florile lămîei. . . tot aerul îl bine mirezmea. ȚICHINDEAL, F. 270/16. [Rufele] le spălau prea frumos, le și miresmeau cu flori. GORJAN, H. IV, 169/13, cf. BUL. FIL. III, 74, 188. ◊ (Prin sinecdocă) Grădina mirezmează cu pătrunjel mărunt. LESNEA, P. E. 29. ◊ F i g. Au mirezmit sufletele oamenilor. VARLAAM, C. 487. 2. Intranz. (Despre mirosuri, parfumuri, adieri) A se împrăștia, a se răspîndi. Mirezmea boarea moscului și a ambrei. BĂRAC, ap. TDRG. – Prez. ind.: miresmez. – Și: mirezmá vb. I, (învechit) miresmí, mirezmi, mirăzmí vb. IV. – V. mireasmă.