MIRÁBIL, -Ă, mirabili, -e, adj. (Livr.) Minunat; extraordinar. – Din lat. mirabilis, it. mirabile.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRÁBIL, -Ă adj. (Rar) De mirat, extraordinar, minunat. [< it. mirabile, cf. lat. mirabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRÁBIL, -Ă adj. extraordinar, minunat. (< lat. mirabilis, it. mirabile)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRÁBIL adj. v. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mirábil adj. m., pl. mirábili; f. sg. mirábilă, pl. mirábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink